A doua șansă

Un adio dureros

- Dar există șansa să reușească. E mai mult decât suficient. O să îmi dau toată silința, Derrick fă pregătirile. Cât timp crezi că ai nevoie?
- Mâine o să fie totul pregătit. Trebuie dusă la templu. Mâine la amiază vom face vraja.
- Bine, mă bazez pe tine.
- Îmi voi da toată silința.
Ducele de Almiond a plecat să facă pregătirile pentru mâine în timp ce regele a stat cu Vivien încontinuu. Seara a luat-o în brațe și a pus-o în pat însă și-a dat seama că pielea ei e rece deși era vară și cald în încăpere.
Și-a amintit spusele ducelui în legătură cu înghețul sufletului.
- ...Nu se poate. Aduceți o pătură călduroasă de îndată!
Cât ai zice pește servitoarele au adus pături și haine groase cu speranța că o vor încălzi măcar puțin. Noaptea aceea a trecut atât de greu pentru toți. Karston a stat toată noaptea treaz încercând să o încălzească. Dimineața pe pielea ei se vedeau flori de gheață în special pe partea stângă, la inimă.
- Vivien...
Cum s-a crăpat de zi o caleașcă regală a așteptat să îi ducă pe amândoi la templu. Înfășurată în pături groase, Vivien a fost dusă în brațe de rege și urcată în caleașcă. Pe tot parcursul drumului Karston nu i-a dat drumul nicio secundă.
- Nu-ți face griji, te voi salva indiferent de preț, îți promit.
Ajunși la templu, Vivi a fost dusă înăuntru și pusă pe un pat înconjurat de inscripții.
Nu a durat mult că au apărut și ducele de Almiond împreună cu Wayne, cinci magi foarte buni și sfânta regatului care avea puteri vindecătoare date de Dumnezeu.
- Înălțimea ta, am făcut toate pregătirile. Ce trebuie să faceți este să o găsiți pe domnișoara Vivien și să o faceți să i se dezghețe inima. Orice ai vedea acolo să nu intervii, doar găsește-o și fă-o să își revină. Îi explică ducele.
- Noi vă vom ajuta să faceți conexiunea cu ea. Continuă Wayne.
Sfânta Calliope s-a apropiat de Vivien și cu compasiune a atras atenția tuturor prin vorbele ei.
- Sărăcuțul suflet, simt cum plânge disperat după moarte. Nu mai avem mult timp.
Toți s-au pus în jurul patului unde dormea ea, iar Karston a luat-o de mână pregătit și cu speranța că efortul acesta va face diferența.
Incantația a început. În jurul celor doi a apărut o lumină albă. Când regele a deschis ochii nu știa unde se afla. Tot ce a văzut erau trei uși. Una din ele s-a deschis văzându-se o secvență din amintirile ei din viața trecută. Era pe patul de spital în ultima ei clipă de viață. Lângă ea era o fată și un băiat care plângeau și o strigau.
- Li-za, t-te rog să... ai grijă de t-tine. O să mă r-rog să fi fericită... Să le spui ne-po-ților mei că mătușa lor a fost cea mai tare... Chester, te rog să o faci fericită pe Li-za. Fi... fi alături de ea.
- Vivi, Vivi! Uahaa! Te rog nu pleca!
- Li-za, e timpul. Vă iubesc...
- Vivi! Vivi! Trezește-te VIVIEN!
Karston a rămas încremenit. Nu înțelegea ce se petrece.
Aia era...Vivi? Nu se poate, dar... dar nici nu o mai recunoșteam. Cum putea fi ea?
Din instinct a vrut să fugă înăuntru, dar ușa s-a închis înainte să poată trece.
- Nu, Vivien!
Ușa din mijloc s-a deschis, dar ceva nu era la locul său când a văzut-o pe ea și pe fata de dinainte discutând. Fata pe nume Liza era complet schimbată la atitudine. Îi spunea cât de mult o ura și cum i-a distrus viața. Ba mai mult i-a arătat așa zisa „realitate curentă” în care toată lumea îi dorea moartea, dar cel mai mult l-a enervat când i-a arătat cum el o înșeală cu altă femeie.
- Vivien, nu sunt eu ăla! Nu aș face așa ceva niciodată! Te iubesc Vivien! Mă auzi?!
Totul era în zadar. Nu putea să îi audă urletele. După scurt timp în care i-a tot repetat imaginile acelea false, dar din păcate arătau atât de reale deși era totul o minciună, și ușa a doua s-a închis, deschizându-se ultima ușă. În momentul acela a putut să se miște ușor și a fost singura ușă în care a putut intra.
I s-a făcut foarte frig din cauza gerului care era prezent în grădina de gheață. Nu știa la ce să se aștepte nici unde se afla. Plimbându-se prin grădină la un moment dat zărește o persoană care stătea pe un scaun într-un foișor. Cum stătea cu spatele nu și-a dat seama cine era până când s-a apropiat și a înlemnit când a văzut despre cine era vorba.
- Vivien... Vivien!
A fugit cât de repede la ea, dar când a ajuns în fața ei s-a sperat când a văzut-o. Era prinsă de scaun cu liane cu ghimpi de gheață, pe pielea ei erau flori de gheață, părul ei roșcat aproape a devenit alb, iar ochii ei căprui au devenit cenușii deschis. În privirea ei nu se putea vedea nimic. Nicio reacție sau mișcare din partea ei. Karston și-a dus mâna la fața ei și a mângâiat-o pe obrazul rece.
- Vivien, frumoasa mea, sunt eu regele tău, Karston. Mi-a fost așa dor de tine. Când te văd așa mi se rupe sufletul. Te rog trezește-te! Am nevoie de tine sunt aici lângă tine!
Nu știa ce să facă de disperare. A sărutat-o cu dragoste și speranță.
...
-... E rece... unde sunt?
Era întuneric și frig, nu vedeam nimic. Dintr-odată simt cum cineva mă prinde de mână. Îmi întorc capul și îl văd pe Karston zâmbindu-mi. Am simțit o căldură pe care o așteptam de atâta timp. Am plâns necontrolat și i-am sărit în brațe fericită să îl văd în sfârșit.
- Karston! Mi-a fost atât de dor de tine!
- Vivien, trebuie să te trezești, toți te așteaptă și sunt persoane care vor să te cunoască așa că e timpul să te întorci la mine.
L-am luat de mână și ne-am îndreptat spre o lumină galbenă.
...
- ...Karston.
- Vivien? Vivien! Ți-ai revenit! Nu îmi vine să cred. Nu îți poți imagina cât de mult mi-am dorit să îți aud din nou vocea.
- Karston? Ce s-a întâmplat? Cumva... cumva plângi?
- Normal că plâng, plâng de fericire. Femeia pe care o iubesc s-a trezit în sfârșit!
- C-Cum? Femeia ce o iubești? Adică...
- Adică tu Vivien, te iubesc atât de mult, dar nu am avut ocazia să îți spun asta. Știu că și tu mă iubești.
- Ști? De unde ști? Stai, nu-mi spune... mi-ai citit jurnalul?! Ce rău ești!
- Hahaha, poți să-mi spui ce vrei tu, acum haide trebuie să te trezești.
- ...Karston, nu pot...
- ...Cum? Cum adică nu poți? Mi-au spus că trebuie să te fac să reacționezi, să te trezești din blestemul ăsta!
Îi zâmbesc și datorită faptului că mi-am readus o parte din suflet înapoi am putut să mă desprind de lianele ce mă țineau legată, așa că am putut să îl ating. L-am mângâiat pe obraz și cu zâmbetul pe buze i-am spus:
- Karston liniștește-te și ascultă-mă. Nu pot să mă întorc încă, o parte din suflet încă e lipsă din mine, simt asta foarte bine. Nu știu ce mi s-a întâmplat, dar nu pot să mă întorc până nu îmi recuperez partea lipsă.... Oricum nu știu dacă chiar vreau să mă întorc.
- Poftim? Cum adică nu vrei? Vivien! Înțelege că nu mai ai motive să vrei să mori, îți promit asta! Te voi face cea mai fericită femeie din lume, te rog înțelege că nu pot fi fericit fără tine!
- Karston sigur vei găsi o femeie care să te facă fericit. Eu nu sunt potrivită pentru asta.
- Ba ești! Nu este o femeie care să mă facă mai fericit de cum mă faci tu. E din cauza a celor ce ai văzut în birou?
- De unde ști?
- Știam eu. Iubirea mea, ce ai văzut acolo era o înșelătorie, nu era adevărat. E din cauza vrăjii. Nu ți-aș face niciodată așa ceva, nu am ochi pentru altă femeie decât pentru tine.
Am rămas uimită de vorbele lui, dar mai uimită de ce a făcut.
Mă sărută? Mă sărută! Nu îmi vine să cred!
Era o senzație atât de plăcută încât i-am corespuns sărutului.
- Vivi te rog, vino lângă mine, haide să fim fericiți împreună.
- ...Karston... Bine, o să încerc pentru tine.
- Nu, încearcă pentru noi.
- În regulă, o să încerc pentru noi, dar mai întâi trebuie să îmi recapăt partea de suflet pe care am pierdut-o. Promite-mi te rog că până fac asta o să continui cu îndatoririle tale regale, arată-le ce rege incredibil ești. Așa cum te-am văzut eu.
- Bine, promite-mi și tu că te vei întoarce repede.
-... Sigur... promit.
- Spune-mi cu ce te ajut atunci.
- Nu ai cu ce. Apropo, trebuie să îți zic ceva foarte important. Persoanele care vor să scape de noi sunt Al....
- Vivi? Vivien! Ce se întâmplă?! Nu te mai aud! Vivien! Nu!
Regele a început să dispară. Când s-a trezit era în încăperea în care s-a ținut vraja.
- A mers? Ai reușit să o găsești?
- Derrick! Du-mă înapoi acum! Vroia să îmi spună cine e responsabil de ce s-a întâmplat!
- Din păcate nu pot. Vraja a necesitat prea multă mană. Dar ai reușit să îi dezgheți inima?
- Da, dar nu în totalitate. Mi-a spus că îi lipsește o parte din suflet.
- Deci nu a funcționat...
- Ba da, a spus că o să vină înapoi lângă mine după ce își recuperează partea de suflet.
-... Regele meu, trebuie să ști ceva.
- Ce anume sfântă Calliope?
-... Asta înseamnă că sufletul ei va rămâne pierdut pe vecie. În altele cuvinte... nu se va mai trezi niciodată.
- Cum? Cum adică?! Mi-a spus că va veni înapoi! Nu m-ar minți!
Calliope și ducele de Almiond s-au uitat îngrijorați și cu tristețe unul la celălalt, după care ducele a preluat discuția.
- Majestate... ea cred că a știut că nu se mai poate întoarce. A putut simți asta.
- Ce va mai spus? Întreabă Calliope.
- Mi-a spus să îmi continui îndatoririle regale și...
- Și?
-... Și să arăt tuturor ce rege incredibil sunt... așa cum m-a văzut ea pe mine.