A doua șansă

Întoarcere neașteptată

- Majestate! Treziți-vă! Majestate!
- Episcopule Tahiel fă ceva!
A tot încercat să-i purifice și să-i vindece corpul până când la un moment dat a simțit o energie slabă venind de la ea. Știa că a reușit să o salveze, dar nu putea să lase garda jos.
- Am reușit să-i salvez viața, dar trebuie să fim atenți la orice schimbare, e la pragul dintre viață și moarte în momentul ăsta. 
- N-Nu și ea, o mare zeu de ce vrei să o i-ei și pe ea de lângă noi? Nu e de ajuns că a rămas văduvă și cu doi copii?!
- Ivy liniștește-te. Trebuie să o ajutăm pe majestatea sa să își revină.
- ...Așai, scuze.
Noaptea aceea a fost plină de emoții pentru că toată lumea trebuia să fi cu ochii pe regină și pe bebelușii ei. Spre norocul servitorilor, bebelușii erau foarte cuminți și nu au avut probleme cu ei. A trecut așa o săptămână. În fiecare zi, episcopul a venit să-i vindece corpul. A fost mulțumit pentru că eforturile lui nu au fost în zadar. Pe zi ce trecea semnele energiei ei creștea, însă avea și fluctuații, iar  atunci se îngrijora până și el.
În ceea ce privește situația din palat, totul era un haos. Dominic dormea de abia trei ore pe noapte ca să poată țină pasul cu munca, însă erau și documente de care nu se putea ocupa deoarece necesitau aprobări, semnături și sigiliile regale pe care doar familia regală le putea folosi. Cu un rege considerat mort și o regină bolnavă la pat, Dominic făcea tot ce putea. A avut noroc cu câțiva nobili care știind situația au venit să ajute.
Într-o zi, Tahiel a venit la palat pentru a vindeca regina ca de obicei. Se afla în camera ei și îi vindeca corpul prin magia lui. Pe cum trecea timpul, începea să se îngrijoreze pentru ea. În perioada în care a tot venit la palat a început să o cunoască mai bine și să-și de-a seama ce persoană e. Inevitabil a început să se îndrăgostească de ea. A tot încercat să se mintă vis-a-vis de sentimentele lui, dar în final nu a avut de ales decât să accepte realitatea. A luat-o de mână, ducând-o la fruntea lui încercând să o purifice. Dintr-odată ușa s-a deschis brusc intrând și strigând cineva.
- Îndepărtează-te de ea în secunda asta!
Cunoștea vocea prea bine. S-a întors spre persoana care a ridicat tonul, însă când a văzut cine era la ușă a crezut că are halucinații. Nu putea fi adevărat ce vedea.
- M-Majestate?
- N-ai auzit ce am spus? Îndepărtează-te de ea acum!
Regele a mers la el și i-a prins mâna cu putere.
- Dă-i drumul acum dacă mai vrei mâna asta.
Episcopul se uita la el fără nici o expresie pe chip. A ezitat puțin, dar în final i-a dat drumul mâinii reginei, îndepărtându-se puțin de ea.
- Majestate, sunteți încă rănit! Nu ar trebui să umblați așa prin palat!
- Maximilian, și mort aș veni să am grijă de soția mea. Episcopule, ce cauți aici? De ce o ține-ai de mână pe regină? Explică-te!
- ...Doar îi purificam corpul, o tratam. Dacă nu observi majestate, regina e într-un stadiu destul de delicat. Tot ce fac e să o ajut să se recupereze.
- Dacă ai terminat pleacă.
- ...Am terminat pe ziua de azi. Voi veni mâine pentru alt control.
Înainte ca Tahiel să iasă pe ușă, s-a întors spunându-i regelui:
- Apropo majestate, ...mă bucur că sunteți bine și ați venit înapoi. Regina Vivien are nevoie disperată de tine.
Plecând episcopul din cameră, regele a oftat și s-a uitat la ea. Nu-i venea să creadă că e scumpa lui regină când a văzut-o cum arăta. Încă era palidă și slabă după tot ce s-a întâmplat. Dominic și servitoarele ei au ajuns repede în camera unde se afla cuplul regal. Regele a cerut o explicație. Vroia să știe de ce soția lui a ajuns în stadiul ăsta. Anne și Ivy i-au explicat tot ce s-a întâmplat până acum de când el nu a fost prezent. I-a spus cât a plâns când a primit vestea că regele a murit, de cum se învinovățea pe ea însăși de moartea lui și cum nu a putut să-i spună că e însărcinată. Tot odată i-a spus și de cum a încercat să gestioneze crizele care erau după încheierea războiului și cât de mult încerca să ducă sarcina la bun sfârșit în ciuda stării ei delicate.  A fost o perioadă când a căzut și în depresie , dar datorită bebelușilor ei din pântec nu a făcut nici-o nebunie. I-a explicat că corpul ei a suferit daune majore în timpul sarcinii și era acum moartă dacă episcopul Tahiel nu intervenea.
Ascultând toate astea, regele s-a simțit frustrat că nu a putut fi lângă ea în momentele cele mai grele așa cum îi promise-se, dar era și în culmea fericirii că a devenit tată. Nu-i venea să creadă că în sfârșit sunt o adevărată familie. A cerut de îndată să îl conducă unde sunt bebelușii, iar Anne i-a arătat drumul. Copiii erau în camera de alături ca să fie totuși aproape de mamă. Regele văzându-i cât de mici și drăguți erau, i-au dat lacrimile de emoție și fericire. Nu a rezistat și i-a luat pe amândoi în brațe sărutându-i pe frunte.
- Cum îi cheamă?
- Majestatea sa, regina, nu a apucat să le de-a un nume încă. S-a îmbolnăvit înainte să aleagă un nume pentru micuți.
- Mută pătuțurile în camera noastră. Vreau să fie lângă noi mereu.
- Desigur majestate.
Așa cum a spus regele, pătuțurile copiilor au fost mutate la ei în cameră, unde se afla și regele îngrijorat pentru regina lui. Nu înțelegea cum s-a ajuns la asta în timpul în care el a fost absent. A aflat mai multe detalii despre coșmarul prin care a trecut.
Dominic a venit să-i spună regelui să se odihnească și să nu se suprasolicite, deoarece rănile nu i s-au vindecat complet. Acum că s-a întors, el era singura speranță a regatului. Regina nu a mai putut să se ocupe de îndatoririle regale, făcând ca regatul să fie într-un haos. Regele a poruncit să se de-a veste că s-a întors. Vroia să știe toată lumea că regatul nu va cădea în ruină. Nobilii auzind vestea, au venit cât de repede au putut ca să vadă cu ochii lor că nu erau numai minciuni. Ajunși la palat, aceștia au fost conduși în sala de ședință, unde la scurt timp regele a ajuns și el. Toți au rămas muți de uimire când l-au văzut. Chiar credeau că a murit și nu îl vor mai vedea vreodată. Toți erau fericiți că s-a întors și în sfârșit regatul avea o fărâmă de lumină în reconsolidarea lui. După ședința pe care a avut-o cu nobilii, acesta a ieșit din sală cu scopul de a-și vedea din nou soția și copiii, însă pe drum spre ei, ducele de Almiond l-a reținut pentru câteva minute.
- Ce e Derrick? Trebuie să merg la soția și copiii mei.
- Chiar ești un nemernic. Ne-ai făcut să ne îngrijorăm și să credem că ești mort. Nici nu-ți imaginezi cât a suferit Vivien din cauza asta.
- ...Știu, am fost pus la curent cu cele întâmplate.
- Nu, nu ști. Eleonora a venit să o consoleze cât timp tu nu ai fost. Mi-a spus că nici sclipire în ochi nu mai avea și vorbea deseori singură. Cred că cel mai rău a fost când i s-a spus la consiliu să te uite și să se recăsătorească pentru a avea moștenitori.
- Poftim? Ce ai spus? Cine naiba a venit cu propunerea asta? Spune Derrick!
- ...Ducele Milvore. El a fost și cel care a crezut că a comis adulter.
- Ce?!
- Consider că era important și corect să afli ce s-a întâmplat atunci la consiliu. Acum du-te la regina ta, cu siguranță ar vrea să fi prima persoană pe care o vede când se va trezi.
Ducele și-a luat rămas bun de la rege, plecând. În schimb regele a rămas pe loc procesând informația dată de duce.
- Carlton, adu ducele Milvore de îndată la mine. Dacă protestează, nu-mi pasă că ajunge fără o mână sau un picior. Îl vreau în fața mea acum!
- Da sire!
Regele s-a dus în final în cameră, unde Vivien încă era în comă. S-a așezat lângă ea, luând-o de mână și sărutând-o. Îi tot spune cât de mult îi lipsește să-i vadă ochii ăia căprui și strălucitori ai ei, cât de mult o iubește și că-i pare rău că a lăsat-o atâta timp singură cu toate greutățile pe umerii ei. A implorat-o să se trezească, să poată fi cu adevărat o familie completă și fericită. Acum mai mult ca nici-odată trebuia să preia poziția de cap al familiei din nou și să se țină de promisiunea pe care i-a făcut-o soției lui. Gândurile i-a fost întrerupte de plânsetele copiilor. S-a ridicat de pe pat ducându-se să vadă care e problema.
- Ce e cu mirosul ăsta? Nu-mi spune...
Regele a sunat din clopoțel, iar în scurt timp Ivy a intrat pe ușă, întrebând cu ce poate fi de ajutor. Karston i-a explicat situația, iar ea a mers spre unul dintre gemeni încercând să-l schimbe, dar regele a oprit-o în ultimul moment cerându-i să-i arate cum se face. Servitoarea a fost uimită de cererea regelui, dar nu a spus nimic, în schimb i-a arătat pas cu pas ce are de făcut. Micuțul după ce a fost schimbat s-a oprit din plâns făcându-l pe tatăl său să fie ușurat. Nu știa că e atât de greu să aibă grijă de copii, mai ales de doi. Nu a trecut nici o oră că ducele Milvore a fost adus cu forța la palat de către Carlton și aruncat pe podea în fața regelui.
- Ce vrea să însemne asta?!
- Duce Milvore și de ce ai fost adus aici?
- Nu! Și oricum nu merit să fiu tratat în halul acesta!
- A nu? Hai să-ți reîmprospătez memoria. Ai avut nerușinarea să îi spui reginei tale, soției mele că mi-a fost infidelă și copiii nu sunt ai mei? Pe lângă asta i-ai mai spus să se recăsătorească? Îți dai seama că ai insultat familia regală?
- Dar majestate! E de datoria reginei să asigure continuitatea familiei regale! În plus, vestea că regina e însărcinată chiar după ce ai plecat a stârnit controverse, era prea rapid ca asta să se întâmple!
Cu o privire ce putea îngheța și inimile monștrilor, regele i-a răspuns ducelui:
- Duce, ți-ai semnat sentința la moarte. Copiii au fost născuți și îți pot garanta că seamănă leit cu mine și soția mea. Du-l de aici și aruncă-l în temniță.
- Nu-mi poți face așa ceva majestate!