A doua șansă

Nunta mult așteptată

- Desigur! Cuplul regal merită cele mai bune servicii, nu-i așa?
- Sigur. Apreciem generozitatea ta!
Episcopul i-a zâmbit și a urmărit cum trăsura se îndepărtează.
- Ce femeie interesantă.
În trăsură, Vivien a răsuflat ușurată că a plecat în sfârșit. Sfatul regelui de a-și ține garda sus mereu, a fost de mare ajutor. Nu-i inspira încredere acel episcop, deși nu putea să nege că arăta foarte bine.
La ce naiba te gândești Vivien?!
A revenit în final cu picioarele pe pământ, așteptând în tăcere să ajungă la palat. Din oarecare motiv se simțea foarte obosită și dorea doar să se întindă în pat și să doarmă. Când au ajuns, Carlton deschizând ușa de la trăsură a obsevat că Vivien dormea. Anne i-a spus să nu o trezească, așa că a decis să o i-a în brațe și să o ducă în camera ei. Între timp Maximilian a mers să-l anunțe pe rege că au sosit și să-i de-a raportul.
- Cum? Ați lăsat-o singură cu bărbatul ăla?!
- Majestate, vă rog să vă calmați. Nu a fost chiar singură; pasărea pheonix și Anne au fost lângă ea.
- Nu contează! V-am spus să nu o lăsați singură orice ar fi! Unde e ea acum?
- A adormit pe drum și nu am vrut să o trezim, așa că căpitanul a dus-o în camera ei.
- Cheamă-l de îndată pe Carlton.
- Nu trebuie majestate, am ajuns.
- Carlton, ce ți-am spus eu?
- ...A fost rugămintea domnișoarei Vivien. Nu a vrut să facă scandal în templu, dar totul a decurs bine.
- Dacă pățea ceva, fi sigur că capetele vosatre erau jos deja. Plecați.
Cei doi au făcut o plecăciune și s-au retras. Între timp regele a mers în camera ei să se asigure că întradevăr nu a pățit nimic. Se uita la ea cum doarmea liniștită. A mângâiat-o pe frunte, stând cu ea până se trezește. A trecut două ore și a observat că Vivien se misca în pat. S-a apropiat de ea și i-a rostit numele. Aceasta încet a deschis ochii și a dat direct de privirea iubitului ei care îi zâmbea.
- Bună dimineața. Cum ai dormit?
- Mmm, Karston? Ce faci aici?
- Am venit să te văd. Ai adormit pe trăsură. Carlton te-a adus în camera ta. Dormi de mai bine de două ore.
- Serios? De ce nu mai trezit?
- Dormeai atât de bine, încât te-am lăsat să te odihnești.
- Nu știu de ce, dar așa obosită mă simțeam după ce am plecat. Zici că eram secată de toate puterile.
- Cel mai probabil de la mana de la templu. Folosesc vrăji de protecție și purificare la templu, iar tu nu ești obișnuită cu ea.
- Înțeleg.
- Acum că te-ai trezit poți să-mi spui te rog de ce nu ai luat gărzile cu tine?
- Ahaha, ști tu dragule care e faza...
- Nu mă lua cu de-astea. Vivien, ți-am spus să ți mereu gărzile lângă tine când te întâlnești cu bărbatul ăla.
- Știu n-am uitat. Sper că nu ai urlat la ei. A fost vina mea. Ei doar mi-au ascultat rugâmintea. Nu am vrut să fac scandal în templu.
- Oricum vor plăti pentru insolența de care au dat dovadă. Mai ale nenorocitul ăla de preot.
- Ți-a spus Carlton ce s-a întâmplat?
- Nu ar fi trebuit?
- Nu?
- Vivien.
- Bine, scuze. Dar am auzit ceva important azi. Episcopul Tahiel va face ceremonia de căsătorie?
- Uhh, da, din păcate. Nu-l suport pe omul ăla!
- Liniștește-te.
- Ți-a făcut ceva? Spune-mi tot. Te-a atins? Ți-a zis ceva urât? Îl măcelăresc de s-a atins de tine!
- Nu s-a întâmplat nimic din toate astea! Nu-ți mai fă scene în cap. Am fost mereu cu garda sus cum mi-ai spus. Mi-a... sărutat doar mâna dreaptă.
- Ce? Mâna care nici măcar nu o poți ridica? A făcut-o intenționat! Numai să vadă el ce pățește...
- Dragule liniștește-te! Nu a fost mare lucru. Ști că așa se face.
- Știu, dar tot nu suport să fi atinsă de alt bărbat, mai ales de el!
- Orice s-ar întâmpla ști că doar pe tine te iubesc. Nu mai fi așa, imediat vom fi oficial soț și soție. Nu-ți imaginezi cât de fericită sunt.
- Te iubesc mult Vivi.
- Și eu.
Regele după ce a fost liniștit de ea, a mers să-și continue munca, iar Vivien a mers la sala de antrenament ca să își ceară scuze de la gărzile care au acompaniat-o în ziua aceia, deoarece din cauza ei au fost pedepsiți cu un antrenament foarte dur.
Luna a trecut mai repede decât își imaginase, iar ziua cea mare se apropia din ce în ce mai repede. Spre fericirea amândurora nu s-au mai întâmplat evenimente neplăcute. Templul a fost liniștit, nu au cauzat nici-o problemă. În ceea ce o privește pe Vivien, aceasta a tot muncit ca să creeze susținere din partea nobililor care nu au susținut-o. A venit cu tot felul de propuneri sustenabile pentru dezvoltarea regatului, iar acest lucru a făcut ca unii nobili să înceapă să aibă încredere în ea și în judecata ei. A fost fericită că în sfârsit munca ei nu a fost în zadar.
În ceea ce îi privește pe fostul consilier al regelui și pe familia Lefebvre, aceștia au fost executați la două zile după întoarecerea lui Vivien de la templu. Aceasta nu a vrut să participe la executare; deși nu i-a iertat ce i-au făcut, pedeapsa primită i s-a părut prea drastică. În zadar a discutat cu regele să aleagă altă pedeapsă, încât nu a reușit să-i schimbe decizia. Mulți nobili considerau pedeapsa corectă, însă ea nu. Regele înțelegea că are un suflet prea bun, dar nu putea ca incidentele acelea să se repete. A vrut să fie un avertisment la adresa tuturor celor care vrea să-i rănească viitoarea regină. Vivien, în final s-a resemnat și a încercat să treacă peste toate cele întâmplate și să fie fericită alături de iubitul lui.
În sfârșit a venit ziua cea mare pentru cei doi. La palat era agitație mare ca totul să iasă perfect.
- Arătați ca o adevărată regină majestate! Sunt așa fericită pentru dumneavoastă! În sfârșit a venit și ziua asta!
- Hahaha, mă bucur să te văd tot așa entuziasmată Ivy.
- Cum să nu fiu!? Azi deveniți oficial regină!
- De când ați ajuns aici domnișoară s-au schimbat multe datorită dumneavoastră. Toată lumea e mult mai veselă. Chiar și regele s-a schimbat mult. Sunteți ca o binecuvantare adusă de zei.
- Anne...
- Anne are dreptate! Exact cum a spus ea!
- Mulțumesc fetelor! Sunteți incredibile!
- Ce face drăguța noastră regină?
- Eleonora! Mă bucur să te văd!
- Am venit să ajut mireasa.
- Mai trebuie doar buchetul și coroana și sunt gata.
- Arăți splendid dragă.
- Mulțumec. Nu îmi vine să cred că mă mărit.
- Haha, de ce nu? Ești tânără, frumoasă și desteaptă. Care să fie problema atunci?
- ...Poate cu timpul îți voi spune. Acum haide, nu vreau să întârziu.
Mireasa și ducesa au plecat cu trăsura spre catedrală unde erau așteptate. Când au ajuns, iar ușa de la catedrală a fost deschisă, anunțând sosirea mirerei, toți și-au întors privirea spre ea, care era condusă la umăr de ducesa de Almiond. Ducele de Almiond stătea lângă rege cu inelele în mână. Regele când a văzut cât de frumoasă putea fi în rochia de mireasă a râmas total fermecat de ea. Ducesa i-a înmânat mireasa regelui și s-a retras la locul ei.
- Ești incredibil de frumoasă draga mea.
- Și tu ești sexy în costumul alb scumpule.
Cei doi s-au întors cu fața spre episcopul Tahiel care a început să țină ceremonia de căsătorie. După ce și-au spus și jurămintele, regele a luat inelul și i l-a pus, acum reginei ei. Aceasta la rândul ei, a luat inelui și i la pus soțului ei. Terminându-se ceremonia, cuplul regal s-a plimbat prin centrul capitalei în trăsură până la palat. Mulțimea de cetățeni aplaudau, le urau casă de piatră și domnie lungă. Cei doi salutau cu mâna pe cetățeni de pe geamul trăsurii. În final au ajuns la palat alături de invitați. În sala de bal frumos decorată, cuplul proaspăt căsătorit le-au urat bun venit și distracție plăcută tuturor din sală. Balul a început cu dansul mirilor, urmați de către invitați. Toți nobilii au fost atenți la cuplul regal care era atât de fericit că în sfârșit oficial sunt o familie. Cei doi au făcut o pauză, așezându-se la locurile lor. Ducele și ducesa de Almiond au venit să îi felicite di nou pentru pasul pe care l-au făcut.
- Majestatea voastră, îmi pare rău că v-ați pricopsit cu un astfel de bărbat pe cap.
- Phahaha, duce, ce să fac acum? Mi-a picat cu tronc. Sunt legată de el toată viața. Asta e, o să mă descurc eu cumva.
- Duce, ești foarte bine dispus dacă poți face glumea așa de „frumoase".
- Haha, profit până ești în al nouălea cer. Îmi imaginez că de mâine o să fi din nou tiranul cu care ne-am obișnuit toți.
- Scumpule! Nu mai vorbi prosti.
- Trebuie să mă conformez soției mele.
- Ai face bine să faci așa. Ducesă, nu-mi pot imagina cât de greu poate fi să trăiești cu un cap sec ca Derrick sub același acoperiș. Te admir pentru asta.
- Îmi dau toată silința majestate.
- Hei! Eleonora, soția mea, ce vrea să însemne asta?
- Că te iubesc mult. Acum haide să lăsăm frumosul cuplu să se bucure de petrecerea lor.
Nunta a continuat așa cum era plănuit de Vivien. Chiar dacă a muncit foarte mult la organizarea ei, a meritat când vedea că toată lumea se simte bine și nu sunt incidente nedorite. A venit momentul tăierii tortului. Împreună, cuplul a luat cuțitul și a tăiat prima felie din tort în aplauzele celorlalți. Seara a trecut repede, iar invitații, unul câte unul au plecat. Toate cadourile primite de la ei au fost duse în camera lui Vivien, iar cuplul s-a retras în camera regelui.
- Nu ești obosită?
- Puțin, mai mult îmi e somn. A fost o zi lungă.
- Pune-te să dormi liniștită.
- Dar... vroiam să bem un pahar de vin pe balcon și să ne uităm la stele. Nu vrei? Mă gândeam și să ne distrăm puțin... dacă înțelegi la ce mă refer.
- Nu o spune de două ori draga mea. Sună atât de tentant, dar pentru mine sănătatea și siguranța ta e pe primul loc.
- Dacă ți-aș spune că aș fi fericită dacă am petrece timpul împreună? Chiar îmi doresc. Karston, sunt regină acum... regina ta.
- Vivi... te iubesc, te iubesc mult de tot. Nici nu-ți imaginezi ce fericit sunt că în sfârșit ai devenit regina mea.
- Atunci, demonstrează-mi.
Vivien l-a mângâiat pe obraz cu mâna și l-a sărutat. Atât i-a trebuit regelui să uite de toate și să se concentreze doar pe regina lui.