A doua șansă

Cuplul perfect

Pe geamul deschis de la cameră a intrat în zbor phoenixul care s-a așezat în colivia pe care Vivi a pregătit-o pentru pasăre. Aceasta văzându-l pe rege a zburat lângă ea în poziție de apărare.
-Mă bucur că ți la iubita mea, dar de mine nu ai de ce să o protejezi. Ascută bine păsăroiule, ai face bine să o protejezi de cine vrea să-i facă rău, altfel ajungi pui fript. Nu-mi pasă că ești pasărea simbol al acestui regat. Pentru mine Vivien este cea mai importantă.
În dimineața următoare Vivien s-a trezit mai repede decât a făcut-o regele. Când s-a așezat la marginea patului s-a uitat la Karston dormind în pat liniștit. A zâmbit fericită că s-a ținut de cuvânt și nu a lăsat-o singură. Pasărea văzând că s-a trezit a zburat de la locul unde stătea, la ea pe umăr.
-Bună dimineața roșcovano.
Fericită, pasărea a atins-o cu ciocul pe obraz, ciripind.
-Haha, ce scumpă poți fi. Dar fă liniște, regele doarme.
Ca să îl lase să se odihnească a ieșit din cameră și s-a îndreptat spre bucătărie. Toți au fost uimiți de prezența ei acolo.
-Îmi cer scuze că vă deranjez, aș vrea să vă cer o favoare.
-Domnișoară Vivien, spuneți cu ce vă putem servi? Vă pregătim ce preparate doriți!
-Nu am nevoie de așa ceva. Aș vrea să îi pregătesc regelui micul dejun, dar după cum puteți observa nu pot să îmi folosesc decât o mână. Dacă nu e prea mare deranj ar putea cineva să mă ajute?
-Sigur că da domnișoară! Lăsați pe noi!
-Mulțumesc domnule bucătar, dar chiar vreau să îl fac eu.
-Hmm, în cazul acesta o să vă ajute Saily, ucenica mea. Este pricepută și am încredere în ea.
-Mersi! Ar fi perfect!
-Saily! Haide aici repede!
-Acum șefule!
Dintr-o încăpere a ieșit o femeie cam de vârsta mea. Era creață cu părul castaniu și destul de scundă pentru vârsta ei.
-Saily, aceasta este domnișoara Vivien, oaspetele regelui. Vrea să îi pregătească micul dejun majestății sale. Cum din păcate nu poate folosi o mână, tu vei fi mâna ei dreaptă. Ai înțeles?
-Desigur! E o onoare să vă ajut domnișoară!
-Mulțumesc Saily. Acum haide să îți spun ce vreau să îi prepar.
După ce i-a explicat preparatul pe care dorea să-l facă, aceasta a rămas îngândurată.
-Ce s-a întâmplat?
-Aa, nimic domnișoară! Îmi cer scuze!... Doar că nu am mai auzit de un astfel de preparat până acum.
Vivien i-a zâmbit și cu mândrie i-a spus că e un preparat din țara de unde vine. Preparatul era ușor de făcut și nu dura mult. După ce au terminat, Saily l-a pregătit pe farfurii, lângă paharele cu sucul de portocale.
Vivien împreună cu o servitoare care ducea micul dejun s-au îndreptat spre camera unde dormea încă regele... cel puțin așa crezuse.
Se auzea niște pași grăbiți din față. După ce a luat curba spre cameră a dat în Karston care era agitat și speriat.
-K-Karston? Ce s-a întâmplat?
-Vivien! Slavă cerului că ești bine! Când m-am trezit și nu te-am văzut lângă mine m-am speriat. Ești bine? Unde ai fost?!
-Am fost în bucătărie să....
-Majestate! Nu am găsit-o nici în grădină!
-Am găsit-o eu, Carlton.
-Domnișoară! Mă bucur că sunteți bine. Sunteți rănită undeva?
-Sunt bine Carlton. Am fost în bucătărie.
-Dacă îți era foame trebuia să spui unei servitoare, nu să te i-ei de capul tău și să dispari!
-Scuze... Am vrut să îți fac o surpriză. Am făcut micul dejun.
-Micul dejun?
-Da. Când m-am trezit am văzut că dormeai atât de bine. Nu am vrut să te trezesc.
-Haaa, nu mai contează. Ce contează e că ești bine. Acum haide să mâncăm până nu se răcește. Du micul dejun în camera mea.
-Cum doriți majestate.
Servitoarea s-a îndreptat spre camera lui în timp ce regele le spunea gărzilor că pot să reia munca. Toți s-au conformat, dar Vivien era tristă. Cei doi au mers în camera lui și s-au așezat în pat. Acesta a observat că iubita lui era tăcută așa că a întrebat-o ce o frământă.
-Nu vroiam să fac agitație în palat. Am vrut să îți fac o surpriză. Un gest de mulțumire pentru ajutorul pe care mi-l dai în fiecare zi. Mereu îmi tai în bucăți mici mâncarea ca să pot mânca și câte odată mă ajuți și să mănânc. Trebuie să stai îngrijorat din cauza mea că voi păți ceva. Și trebuie să muncești și mai mult acum, iar eu numai te încurc. Nu vreau să fiu o povară pentru tine, Karston.
-Vivi, draga mea, nu ești o povară pentru mine. Absolut deloc. Din contră, ești puterea mea Vivien. Tot ce fac, nu o fac din obligație sau responsabilitate. O fac pentru că vreau, pentru că te iubesc și ți-am promis că vei trece peste toate cu ajutorul meu, nu singură. Te iubesc, Vivien. Așa că scoate-ți ideiile alea din căpșorul tău frumos și înveseleștele, bazează-te mai mult pe mine. Acum haide, sunt curios ce ai făcut cu mâinile alea drăguțe!
-Mulțumesc dragule. O să mă străduiesc cât de mult pot.
-Mă bucur să aud asta. Dar ce ai făcut aici?
-Este un preparat din țara mea. Se numește omletă cu cașcaval, roșii și ceapă verde. Iar aici am făcut câteva clătite cu gem pe lângă un pahar de suc de portocale.
- Omletă cu cașcaval? Par a fi...ouă.
- Nu par, sunt ouă, ca să fie mai pufoase am pus lapte în compoziție. Gustă și spune-mi ce părere ai.
Karston a luat o înghițitură de omletă și a rămas surprins de gust.
- Dar e delicios Vivien! E diferit de ouăle normale. Nu știam că ouăle au așa gust bun.
- Mă bucur că îți place. E cea mai comună mâncare de unde vin eu. Să vezi ce bun e cu pâine prăjită.
- Singură ai făcut toate astea?
- Cum nu pot să îmi folosesc mâna am avut nevoie de ajutor, dar eu am făcut compoziția și le-am prăjit.
- Ești incredibilă. Trebuie să îi spun bucătarului să adauge preparatele astea în meniu la micul dejun. E absolut delicios!
- Hahaha, se pare că nici măcar o persoană cu sânge albastru nu poate să învingă împotriva mâncării ăsteia. O făceam aproape în fiecare dimineață cu Liza.
- Haide draga mea, mănâncă până nu se răcește. Spune a!
A deschis gura, iar Karston i-a dat îmbucătura perfectă.
- Mi-a fost foarte dor de gustul de acasă. Nu credeam că o să mai mănânc așa ceva.
- Am o idee. Scrie într-o carte rețetele tale preferate și dă-le bucătarului. Așa o să ai mâncărurile cu care te-ai obișnuit când dorești.
- Bună idee Karston!
- Știu, acum haide, încă o îmbucătură.
Au mâncat împreună în pat liniștiți. Karston după ce a terminat de mâncat a trebuit să plece să se ocupe de îndatoririle lui, iar Vivien s-a dus în grădină cu un caiet să își scrie toate rețetele ei preferate. Căpitanul gărzii, Anne și Ivy au însoțit-o, în timp ce pasărea zbura deasupra ei până s-a așezat pe spăterul de la scaunul de lângă ea. După aproximativ o oră, o servitoare a venit să o înștiințeze că ducesa de Almiond a ajuns la palat. Aceasta s-a ridicat, înmânându-i carnețelul cu rețetele lui Ivy ca să il ducă în cameră, în timp ce ea mergea să o întâmpine pe ducesă.
- Eleonora mă bucur să te revăd. Cum ești?
- Vivien, bine te-am regăsit. Sunt bine, mulțumesc pentru întrebare. Ești pregătită?
- Presupun.
- Înainte de toate vreau să îți înmânez această invitație. Organizez o petrecere cu ceai. Vor fi invitate încă trei doamne cu influență în societate. Va fi un moment prielnic să îți faci debutul chiar dacă e doar un pas mic.
- Mersi de invitație, o să fiu prezentă!
- Mă bucur să aud asta. Apropo, ți-ai căutat rochie pentru ziua de naștere a regelui?
- Zi de naștere?
-O vai, nu știai? E ziua regelui peste o săptămână.
-Deci de-aia e așa agitație în palat.
- Bineînțeles! E o zi importantă. Trebuie să fi cea mai sclipitoare persoană care va participa la bal, așa că să nu mai pierdem timpul, mergem la cumpărături!
-D-Dar Eleonora, Karston nu mi-a spus nimic de ziua lui, în plus nu am bani și ar însemna să ies din palat.
- Domnișoară nu îți face griji de buget cu siguranță majestatea sa o să vă de-a bucuros o sumă semnificată, mă duc acum să discut cu el!
- Ivy stai. Mă duc eu. Încă nici nu știu dacă vrea să fiu prezentă în ziua aceia.
- Nu fi ridicolă Vivien. Cu siguranță regele nici nu va participa dacă nu ești lângă el atunci. Acum du-te și întreabă, te aștept aici.
- Mersi Eleonora, revin imediat.
Vivien s-a îndreptat spre biroul iubitului ei.
- Karston, ai un minut?
- Vivi? Sigur că da, haide așezate. S-a întâmplat ceva? Alton, să facem o pauză.
- Cum doriți. Atunci mă scuzați.
Cu greu s-a abținut să rămână calmă când acesta a trecut pe lângă ea. După ce a ieșit, regele a condus-o spre canapea și s-a așezat unul lângă celălalt.
- Ce este Vivi?
- A venit Eleonora, m-a invitat la o petrecere cu ceai și m-a întrebat dacă am rochia pregătită pentru ziua ta, dar... n-am știut că va fi ziua ta săptămâna viitoare. Am crezut că nu vrei să particip.
- Poftim? Nu ai știut?
- Nu, de unde să știu.
- Haa, eram atât de concentrat cu toate pregătirile încât am uitat că nu ști când e ziua mea.  Scuză-mă draga mea. Era de la sine înțeles că vei participa. Cum să nu vreau să fi lângă mine în ziua aceea? Ești scumpa mea iubită, în plus și anul trecut ai participat, dar presupun că nu îți aduci aminte.
- Din păcate nu. Atunci pot fi partenera ta?
- Bineînțeles că da, tot restul vieții aș vrea.
Vivien i-a zâmbit și l-a îmbrățișat, regele procedând la fel.
- Bine că mi-am amintit. Eleonora mă așteaptă să mergem să cumpărăm rochiile pentru bal, dar n-am bani și nu am ieșit niciodată din palat.
- Dacă Carlton merge cu tine nu am nicio problemă cu asta, iar de bani nu-ți fă griji. Îți dau fără probleme, cheltuiește cât vrei. Ia cea mai frumoasă rochie care îți place. Ce vorbesc, ia câte vrei. Rochii, bijuterii ce vrei tu. Nu-ți face griji de bani.
- Nu vreau să cheltuiesc mult.
- Hahaha  draga mea, sunt regele, cel mai bogat om din regat. Câteva rochii și bijuterii nici nu se simt la buget.
- Dacă zici tu...
- Doar să vi înainte de asfințit. Îmi va fi dor de tine.
- Plec pentru câteva ore, nu plec pentru o lună!
- E mult și cinci minute să nu te văd.
- Bine dragule, eu am plecat, ne vedem mai târziu.
- Sigur, ai grijă de tine.