A doua șansă

Un fragment de amintire

Vivien s-a întors în sala unde o aștepta prietena ei și i-a spus că poate ieși doar cu condiția ca gărzile să vină cu ele. Aceasta nu a avut nici-o problemă cu condiția pusă de rege. Acestea s-au urcat în trăsură cu destinația boutique-ul lui madam Josephina.
- Acest boutique este cel mai popular în zilele astea în rândul doamnelor. Cu siguranță o să îți placă!
-Haha, nici nu-mi fac griji atunci.
Ajunse acolo, madam Josephina le-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și le-a prezentat cele mai noi modele de rochii pentru ocazia la care urmează să participe. După aproximativ două ore de probat pe rochii, cele două și-au ales fiecare ce le reprezentau. Ia spus să trimită una la palat, iar cealaltă la conacul Almiond. Cele două și-au continuat cumpărăturile, ajungând la un magazin cu bijuterii. Toate erau una mai sclipitoare ca alta. După o oră grea în care ducesa încerca să o convingă să cumpere măcar un set de bijuterii, Vivien a acceptat să cumpere un set ce se potrivea cu rochia. Au decis ca înainte să se despartă să se oprească la o cafenea. Nu și-a dat seama că timpul a trecut prea repede și deja era la asfințit. Știa că iubitul ei începe să se îngrijoreze pentru că i-a spus că va fi până atunci la palat.
- Trebuie să plec neapărat. Karston cred că se învârte în cerc deja așteptându-mă.
- Sigur că da, du-te liniștită. La fel voi face și eu. Soțul meu cred că e îngrijorat deja.
- Mă bucur că am ieșit azi, mersi Eleonora.
- Plăcerea a fost de partea mea. Te aștept atunci mâine la conac ca să discutăm despre cine va fi prezent la bal.
- Sigur, n-am uitat. Mersi încă odată! Atunci ne vedem m...
- Vivien!
- Eleonora!
- Karston? Ce cauți aici?
- Derrick? Ce s-a întâmplat? Cum ai știut unde sunt?
- Vivien! Ești bine? N-ai pățit nimic nu?
- Nu, normal că nu.
- Slavă cerului.
- Poți să îmi dai te rog drumul? Mă sufoci.
- Cum să îți dau drumul? Nici vorbă, mi-ai promis că ești acasă până la asfințit.
- Scuze, eram la cafenea și nu mi-am dat seama că-i atât de târziu.
- Eleonora, soția mea, ști că te obosești repede și medicul ți-a spus să te odihnești. Ești slabă și nu vreau să vi se întâmple ceva.
- Scumpul meu, suntem bine. Eu și William nu am pățit nimic. Dar cum m-ai găsit?
- Cum nu ai ajuns încă, am crezut că v-ați întors la palat, dar când am ajuns, regele se învârtea disperat la intrarea în palat. Atunci m-am speriat și am venit să vă căutăm.
- Haide Vivi, să mergem.
- Bine. Pe mâine atunci, Eleonora!
- Ne revedem mâine, Vivien.
Regele și Vivien au urcat în caleașcă. Nici unul din ei nu a spus nimic jumătate de drum, până când Vivien a rupt tăcerea aceia apăsătoare.
- Ești supărat?
- ...Nu sunt supărat.
- Atunci de ce nu te poți uita la mine? Ai fost tăcut mai bine de jumătate de drum. Ascultă, îmi pare rău dacă ți-am cauzat probleme.
- Ajunge. Nu e vorba de asta. Nu sunt supărat, sunt doar îngrijorat. Ți-am spus să fi înapoi până la asfințit Vivien. M-am temut că ai pățit ceva cum nu ai mai ieșit până acum din palat.
- Dragule, îmi pare rău din nou. Nu mi-am dat seama cât timp a trecut. Mă simțeam atât de bine să ies din nou afară, la cafenea sau să mă plimb sau să fac cumpărături fără să îmi fie frică că o să mi se facă rău. Nu am avut această ocazie în viața cealaltă. Eram aproape mereu la spital internată sau făcând tratamente oribile de dureroase. Am simțit pentru prima dată de foarte mult timp ce înseamnă să trăiești.
- ...Vivi, îmi pare rău. Nu am vrut să te simți așa. Te rog liniștește-te.
S-a așezat lângă ea, i-a șters lacrimile și a îmbrățișat-o. După puțin timp și-a dat seama că ațipise în brațele lui.
Cred că a fost o zi extenuantă, a și adormit.
Au ajuns în sfârșit la palat. Regele a luat-o pe sus cu grijă să nu o trezească, a dus-o  în camera ei și a dat ordin ca nimeni să nu o trezească.
Dimineața următoare Karston a luat micul dejun cu ea.
- E bine așa cum l-am tăiat?
- Sigur, e perfect, mersi de ajutor.
- Cu plăcere. Ai planuri azi?
- Da, mă duc la Eleonora. Mă învață despre nobilii din regat. Crede că e important să știu pe cine trebuie să am aproape și de cine să mă feresc.
- E un lucru bun să ști asta. De familia Lefebvre să te ferești orice ar fi. Oricum nu te las singură la bal.
- Vor veni și ei?
- Din păcate da. E o familie importantă în regat, nu am putut să nu invit ducele și din păcate cred că vine cu fiica lui.
- Am înțeles, o să evit familia asta.
După micul dejun Vivien s-a pregatit să meargă la prietena ei. Când a ajuns a fost întâmpinată de aceasta la intrarea conacului.
- Bine ai venit Vivien.
- Mulțumesc, mă bucur să te revăd.
- Și eu, haide înăuntru.
Cele două au intrat și sau dus în sala de oaspeți. Acolo ducesa a început să îi spună cine participă de obicei la evenimentele importante.
- Deci aceștia sunt ducele și ducesa Dellmore, iar aceasta este fiica lor, Caroline Camilla Dellmore. Ducele este susținător a familiei regale la fel ca familia noastră. Mai este și contele Clark, și acesta este un susținător important al familiei regale. Ca ducele Dellmore, și acesta are o fată. O cheamă Eloise Albertine. Amândouă sunt aproape de aceași vârstă ca noi. Cele două vor fi și la întâlnirea cu ceai pe care o voi ține. Acum trebuie să ți minte numele familiei Lefebvre. Orice ai face să nu te apropii de duce și fiica ei Alessia Aisha Lefebvre. E marele duce și o persoană ce conduce comitetul nobililor în consiliile lunare ținute la palat, dar fiica lui este o femeie oribilă. Se spune că este îndrăgostită de rege, dar nu a băgat-o niciodată în seamă.
- Îmi pare cunoscut numele ăsta, dar de unde oare. Uh!
- Vivien?! Ești bine? Ce s-a întâmplat?
-M-Mă doare dintr-odată capul. Nu mă simt așa... bine. Mă simt amețită.
- Cheamă imediat medicul și trimite pe cineva la palat să îl anunțe pe rege!
- Acum doamnă!
Servitoarea a ieșit grăbită să cheme doctorul și să îi spună unui cavaler să anunțe la palat. Aceasta a fost dusă într-o cameră unde medicul o consulta în compania ducesei și a ducelui care erau îngrijorați deoarece după scurt timp Vivien a leșinat. Nu a durat mult timp că regele a ajuns la conacul familiei Almiond speriat până la cer. A fost condus în camera unde era ea și a întrebat ce s-a întâmplat.
- Majestate, bine ați venit.
- Cum se simte? Ce s-a întâmplat?
- Discutam despre nobili și când am pomenit numele fiicei ducelui Lefebvre a început să o doară capul, iar la scurt timp a leșinat.
- Care e motivul doctore?
- Cel mai probabil și-a amintit ceva când a auzit acel nume, dar nu pot să confirm până nu se trezește.
- De ce a leșinat?
- Din cauză că a fost prea dintr-odată informația a leșinat din cauza durerii de cap.
- Când se va trezi?
- Nu pot prezice asta. Depinde doar de ea. În orice caz vă recomand ca o perioadă să nu facă mare efort și să nu fie expusă la situații stresante.
- O pot duce la palat în stadiul ăsta?
- Desigur, nu va fi nici-o problemă.
- Mulțumim doctore, poți pleca.
- Desigur duce. Cu permisiunea dumneavoastră.
După ce doctorul a plecat, regele s-a așezat pe scaun și a luat-o de mână încă îngrijorat.
- Jur că o să șterg numele acela blestemat din istoria regatului.
- Majestate, vă rog să vă liniștiți.
- Cu tot respectul  s-ar putea să fie un lucru bun. Dacă chiar și-a recăpătat o parte din amintiri s-ar putea să fie de folos să aflăm cine e în spatele a celor întâmplate.
- Înțeleg perspectiva ta Derrick, dar când văd că suferă și eu nu pot face nimic mă enervează. Mulțumesc că m-ați anunțat repede. O i-au și ne întoarcem la palat.
- Desigur. Să aveți o călătorie fără probleme.
Regele a luat-o și a dus-o la palat unde servitoarele ei erau îngrijorate când au văzut-o.
- Mmm, ce s-a întâmplat?
- Domnișoară! V-ați trezit în sfârșit! Ivy du-te anunță-l pe rege!
- Acum!
Servitoarea a fugit cât de repede a putut să îl anunțe pe rege.
- Anne, ce s-a întâmplat? Eram la Eleonora și după nu mai țin minte nimic.
- Vivien! Te-ai trezit în sfârșit! Cum ești? Te doare ceva?
- Puțin capul, dar sunt okay.
- Cheamă medicul imediat.
- Cum am ajuns aici?
- Ai leșinat când ai auzit numele fiicei ducelui Lefebvre. Ți-ai amintit  ceva?
- Da, mi-am amintit că eram la ziua ta și Alessia a făcut un scandal. Aveam o tăietură la mână și m-a prins de ea. Eleonora mi-a spus că era îndrăgostită de tine.
- Câtuși de puțin îmi pasă. Nu o suport pe femeia aceea. În orice caz mă bucur că ți-ai amintit ceva. Atât ți-ai amintit?
- Nu. Când am fost răpită eram legată la ochi, dar țin bine minte că persoana ce m-a torturat era o femeie. Nu știu ce legătură are cu Alessia asta, dar mi-am amintit când mi-a povestit puțin Eleonora.
- E o informație importantă, mersi. Acum avem o pistă nouă. Acum te rog odihnește-te, doctorul a spus să nu depui efort. Mă bucur că ești bine.
- Majestate, a ajuns medicul.
- Să intre.
Medicul a intrat și a consultat-o să se asigure că totul e bine. După ce s-a convins că nu are nimic, s-a retras lăsându-i pe cei doi singuri, dar nu înainte să îi prescrie un analgezic pentru durerea de cap.
- Nu ție foame? Ai dormit aproape toată ziua.
- Că tot ai adus vorba să ști că mi-e puțin foame.
Regele a sunat dintr-un clopoțel, iar pe ușă a intrat Anne.
- Adu cina pentru Vivien.
Anne a aplecat capul și s-a retras să aducă cina. După scurt timp a revenit cu cina, lăsând-o lângă pat și s-a retras.
- Dar asta este...
- Paste cu varză. Am văzut în rețetarul ce l-ai făcut că era încadrată rețeta asta. M-am gândit că îți place cel mai mult.
- Da! E mâncarea mea preferată! Aș putea mânca în fiecare zi de-asta! Mersi mult Karston. Te iubesc!
- Și eu te iubesc mult draga mea. Acum haide deschide gura, te ajut să mănânci.
- Mmm, delicios! E exact cum făcea bunica mea!