A doua șansă

Cerere neașteptată

- De ce nu ai făcut ceva în privința sclaviei?
- Nu e atât de ușor pe cât crezi Vivien.
- Nu e? Karston Oswald Brisian! Nu e normal așa ceva! Într-o lume evoluată nu există sclavie. Nici nu vreau să mă gândesc ce se alege de oamenii aceia. Și apropo, știai că Lefebvre a făcut evaziune fiscală? Idiotul de Alton îl ajuta! Mușamaliza tot.
- Am aflat recent. De aceea sunt așa ocupat. Încerc să rezolv problema, dar îmi i-a mai mult decât îmi imaginasem.
- Ca să se umple puțin golul din buget, trebuie să se confiște averea lor, case, bijuterii, tot.  Trebuie închise afacerile Karston.
- M-am gândit și eu la asta. Deci era o decizie bună.
- Normal că e o decizie bună.
- În regulă, așa voi face. Mi-ar fi ușor dacă aș avea un ajutor.
- Cu siguranță o să găsești pe cineva.
- Asta sper.
După discuția pe care au avut-o, Karston a plecat să-și continue munca, în timp de Vivien făcea ultimele pregătiri alături de ducesa care o ajuta. În final a terminat toate pregătirile. Mai erau două zile până la bal. Vivien împreună cu logodnicul ei au decis ca în aceste două zile să facă tot ce își doresc. Lucrurile începeau să se aranjeze. Regele și-a găsit în sfârșit un consilier care să-l ajute, făcând lucrurile mai ușoare. Fiul cel mare al contelui Clark, Dominic Aramis, e o persoană pricepută și loială majestății sale. A fost de acord și onorat în același timp să-l ajute pe rege. Datorită lui, Karston putea petrece mai mult timp cu logodnica lui.
Una din zilele mult așteptate de cei doi a sosit în sfârșit. Fiecare era în camera lui făcând ultimele retușuri pentru a ieși totul perfect. Când Karston a fost gata, a mers după Vivien. A rămas himnotizat de frumusețea pe care Vivien o avea. În final și-a revenit, a luat-o de mână și împreună au mers în sala de bal unde erau așteptați.
Toate privirile erau ațintite asupra celor doi. În aplauze s-au îndreptat spre locurile lor. Au luat fiecare câte o șampanie și le-au mulțumit invitaților pentru prezență într-o seară așa specială pentru ei.
Fiecare invitat a venit pe rând să-i felicite pentru logodnă. Unii erau fericiți că în sfârșit au făcut un pas înainte relației lor, dar alții vedeau cu alți ochi uniunea dintre ei.
- Vivien, draga mea logodnică ești incredibilă. Te-ai întrecut pe tine însuți la pregătirea balului. Nu am dubii că vei fi o regină pricepută. Sunt cel mai norocos bărbat din lume. Îți mulțumesc pentru că ai ales în om ca mine să-ți fie alături.
- O Karston, cum să nu o fac? Ești un bărbat incredibil și în sfârșit sunt norocoasă că te-am cunoscut. Te iubesc mult mult.
Când i-a auzit confesiunea a fost cuprins de o fericire imensă. A invitat-o la dans și s-au bucurat unul de celălalt fără să pună atenție mare pe cei din jur. Mulți când îi vedeau spuneau că sunt un cuplu perfect. Pentru ei așa și era. Se simțeau singuri dacă erau despărțiți mult timp, și se simțeau fericiți când se întâlneau din nou.
Balul a decurs fără probleme. După ce au plecat toți invitații, Vivien a mers în grădină să-și limpezească gândurile. S-a așezat pe o băncuță și a privit cerul înstelat. Pasărea a zburat la ea când a observat că întârzie mult. Ca să nu-i fie frig aceasta i-a oferit ce-a mai frumoasă pană a ei ca să o încălzească puțin. Vivien a fost fericită de cadoul Avei și i-a promis că o să-l pună la gât ca un lănțișor norocos.
- Vivi.
Vivien s-a întors și la văzut pe Karston apropiindu-se de ea cu un șal în mână. Regele i-a pus șalul pe spate și s-a așezat lângă ea.
- Ce faci aici așa târziu? S-a întâmplat ceva?
- Nu, doar voiam să i-au puțin aer și să-mi limpezesc gândurile. S-au întâmplat atâtea și nu-mi vine să cred.
- Știu, dar uite-te la noi. Urmează să ne căsătorim peste o lună. Vei fi regina mea și mama copiilor mei. Persoana pe care o iubesc cel mai mult pe lumea asta.
- Îți dai seama că dacă nu muream și nu ajungeam aici nu te cunoșteam? Mereu am crezut că universul m-a pedepsit, iar Dumnezeu m-a uitat când am fost diagnosticată cu boala aia. Nu voiam să mor. Mi-am dorit mereu să îmi trăiesc viața, să călătoresc, să întâlnesc un bărbat special și cine știe poate chiar să avem o familie. Dar am fost nevoită să uit tot. Însă uite, mi-a fost dat o a doua șansă la viață și așa te-am cunoscut pe tine. Nu regret nimic din ce s-a întâmplat în viața anterioară acum. Îți mulțumesc că ești lângă mine dragule.
- Îmi pare rău că nu am fost lângă tine și atunci. Mă înfurie faptul că ai trecut prin atâtea de una singură.
- Dar uite, din rău s-a făcut bine. Sunt foarte fericită. E ca un vis din care nu vreau să mă trezesc niciodată.
- Asta e realitatea iubita mea. Promit că te voi face și mai fericită.
- Deja faci destule Karston. Prin simplu fapt că ești lângă mine e de ajuns.
- Pentru mine nu e. Vreau să te fac cea mai fericită femeie din regat. Vreau să îți ofer tot ce-ți dorești.
- Ești cel mai tare, te iubesc mult!
Au mai stat la povești puțin și s-au îndreptat spre camerele lor, punându-se să doarmă.
În dimineața următoare a ajuns o scrisoare de la templu, solicitând prezența lui Vivien cu scopul de a o cunoaște pe viitoarea regină a regatului Kraphon. I se părea ciudat că dorea să o cunoască deoarece niciodată nu a fost la templu și nici nu cunoaște pe nimeni acolo. A mers să îl anunțe pe Karston de scrisoare. Acesta s-a înfuriat când a auzit. Știa cine e episcopul care conduce templul și nu-i plăcea ideea ca viitoarea lui regină să întâlnească bărbatul acela.
- Care e problema?
- Nu mergi, respinge cererea!
- P-Poftim? De ce? Care e problema ta?
- Problema mea e că-l cunosc pe nenorocitul ăla de episcop. E viitorul papă. E un om parșiv și pe interese. Sigur are el în plan ceva, iar dacă te include nici nu mă gândesc să te las să-l întâlnești!
Vivien a zâmbit viclenește și a vrut să-l facă să recunoască că e gelos, așa că l-a întrebat pe Dominic cum arată episcopul.
Acesta a înțeles motivul întrebării ei ciudate, dar regele nu; așa că atunci când a auzit întrebarea ei a început să fie și mai nervos.
- De ce vrei să ști Vivien?
- Numai așa de curiozitate. Ca viitoare regină ar trebui să știu cu cine vorbesc. Din câte știu templul nu prea e fericit cu domnia ta.
- Cu atât mai mult să nu te duci.
- Dar vreau să-l cunosc pe episcop. I-a zi Dominic, e drăguț? E tânăr?
- Vivien întreci măsura.
- Dar de ce? Nu e normal să știu?
- Nu!
- Dominic, poți aștepta puțin afară te rog?
- Sigur că da domnișoară.
Dominic a ieșit, rămânând doar cuplul în încăpere.
- Acum Karston dragule, nu vrei să-mi spui ceva?
- Ba da, nu mergi la templu să te întâlnești cu nenorocitul ăla de episcop!
- Aha, nu altceva vroiai să-mi spui?
- Nu, doar asta.
- Ești sigur?
- Da.
- Hmm, eu care credeam că-mi vei spune că ești gelos pe el doar din simplul fapt că m-a invitat la templu și vrea să mă cunoască.
- Absurd. Eu nu-s gelos.
- Vai, sunt curioasă cum arată. Poate e drăguț. Oare e brunet? Înalt?
- Vivien Russell, oprește-te. Știu ce vrei să faci și nu o să-ți iasă.
- Dar ce fac? Sunt curioasă cum arată viitorul papă ca să știu pe când ne întâlnim. N-am mai întâlnit unul.
- Nu trebuie să ști pentru că nu-l vei cunoaște.
- Recunoaște că ești gelos.
- Nu sunt gelos.
- Gelos.
- Nu.
- Gelos.
- Am spus nu sunt gelos!
- Atunci pot să mă întâlnesc cu el. Cine știe poate v-om deveni prieteni apropiați.
- Vivien gata! Ce-i mult e mult!
Acesta pierzându-și controlul a prins-o de mână și a tras-o spre el sărutând-o puternic. A ridicat-o și pus-o pe birou continuând cu sărutările umede. Vivien neașteptându-se la gestul lui a fost luată prin surprindere.
- Ah, Karston, oprește-te.
- Tu ai provocat asta Vivien. Asumă-ți greșelile, viitoarea mea regină.
Regele a continuat să o sărute, coborând pe gât în jos. Din nefericire pentru el, noul lui consilier la întrerupt, anunțând că a ajuns un reprezentat al templului și dorește o audiență cu el. Vivien a observat cum i se umflă vena de pe frunte de nervi.
- Karston, promit că diseară continuăm, acum chiar trebuie să lucrezi.
- Tsk, îi urăsc pe cei de la templu.
- Poate e ceva important, haide dă-mi drumul. Dominic, poți să-i spui că vine acum. Acesta a intrat în încăpere și i-a informat că și ea trebuie să participe.
- Și eu? Okay.
Cei doi au mers în sala de așteptare, unde stătea reprezentantul templului. Când i-a văzut intrând s-a ridicat și i-a salutat.
- Salut marele rege al regatului nostru măreț. Fie ca marele zeu să vă aibă în pază.
- Ajunge cu formalitățile, ce vrea templul așa de mult încât să vină neanunțat la palat?
- ...C-Cum nu am primit nici-un răspuns la scrisoarea trimisă, episcopul Tahiel a fost nerăbdător să afle răspunsul viitoarei regine la scrisoarea lui.
- Nu mai spune. Se pare că episcopul are mult timp liber dacă așteaptă răspunsurile la scrisori.
- Am primit scrisoarea azi-dimineață, nu am apucat să-i răspund. Poți să-i transmiți că voi trece mâine pe la templu.
- Desigur, îi transmit răspunsul. În acest caz, vă rog să mă scuzați.
Reprezentantul templului a plecat, lăsându-i singuri. Pe chipul regelui se vedea supărarea. Nu vroia să își lase viitoarea regină să-l întâlnească pe episcop. Știa că e un om periculos.
- Vivien acum chiar ar trebui să termini cu prostiile. Nu te las să mergi la templu și punct!
- Dragule, haide să ne așezăm, okay? Vreau să-ți spun de ce am luat decizia asta.
Cei doi sau așezat, iar regele a așteptat să îi explice.
- Scuze că nu te-am ascultat. Știu că tu îl cunoști mult mai bine și ai motivele tale, dar voi vi regina acestui regat. Nu pot să nu apar în public. Vreau să avem o relație bună cu templul. Vreau să știu ce persoană îl va conduce. Promit că voi fi cu garda sus. O să o aduc pe Ava cu mine. Carlton și Maximilian vor fi și ei cu mine. Nu o să fiu singură, voi fi în siguranță. Te rog înțelege. Știu că vrei să mă protejezi și de-asta ești în contră, dar trebuie să o fac.
- Tsk. Bine, fie. Poți merge. Dar i-ei pasărea și gărzile cu tine!
- Promit! Mersi de înțelegere dragule. Te iubesc!