A doua șansă

Întâlnire cu episcopul

- Ce mă fac acum? Ai devenit slăbiciunea mea.
- Și eu te iubesc. Trebuie să plec, mai am multe de făcut. Ne vedem la cină.
- Nu te obosi prea mult.
- Okay, stai liniștit. Ne vedem. Pa!
Vivien a plecat să-și termine munca. Și-a dat seama ce greu e să conduci un regat. Știa că avea și ea nevoie de ajutor, așa că găsirea unui consilier era primul pas pe listă după ce devine oficial regină. Ziua a decurs cum plănuise. Au luat cina împreună ca de fiecare dată, iar
după masă Vivien i-a spus iubitului ei să o aștepte în cameră, iar el a făcut cum a spus ea. A mers în camera lui și a așteptat-o. Văzând că întârzie a decis să facă un duș rapid, însă când a ieșit din baie a văzut-o stând în pat, așteptându-l. Purta o rochie de noapte neagră transparentă. Aceasta i-a zâmbit și i-a făcut semn să vină lângă ea. Nu a mai stat mult pe gânduri și s-a așezat la marginea patului, uitându-se la ea.
- Nu te mai uita atât la mine. Ți-am promis că continuăm după cină. Îmi țin promisiunea.
- Mă bucur că nu ai uitat.
- Cum să uit așa ceva. Mă revanșez doar. Mi-am dat seama că poate am întrecut și eu măsura puțin.
- Poate doar? Cu siguranță ai întrecut măsura.
- Chiar de-aia mă revanșez. Haide aici.
Regele i-a zâmbit cu complicitate și a început să o sărute. Noaptea aceea a fost doar despre ei. S-au bucurat de compania și dragostea celuilalt toată noaptea. După o noapte fierbinte, Vivien s-a trezit cu dureri de spate. A dat vina pe Karston pentru asta.
- Nu știu ce fac cu tine. Înțeleg că ai fost supărat de ce am spus, dar nici chiar așa!
- Ce e? Nici nu am exagerat.
- A nu? Nu ți-a ajuns două runde, ai vrut patru! Mă dor toate!
- Nu sunt eu de vină că ești prea frumoasă și pricepută la pa...
Nu a putut termina din cauza ei, care rușinată i-a pus mâna la gură oprindu-l din a vorbi.
- Nu mai zi nimic, am prins ideea.
Regele i-a dat mâna la o parte și i-a zâmbit spunându-i:
- Aseară n-ai fost rușinată de ce ai făcut draga mea.
- K-Karston, te rog.
- Toată ești roșie. În regulă, nu mai continui, dar să ști că ești foarte drăguță când te înroșești.
- Of, te bat dacă continui.
- Ahahaha, bine, bine. Nu mai spun nimic.
- Mulțumesc. Uh , ajută-mă să mă ridic te rog.
Acesta i-a zâmbit și a luat-o pe sus ducând-o la baia unde vroia să ajungă. A ajutat-o să se pregătească, în timp ce Ivy a venit să spună că micul dejun e gata. Cei doi s-au dus să mănânce. Aceasta i-a amintit că trebuie să meargă azi la templu. Karston nu a uitat și nu era
fericit nici acum. I-a spus că gărzile o vor însoții peste tot și vor fi mereu lângă ea. Vivien nu a uitat acest aspect. A avut timp să-și pună pana lui Ava la gât ca un colier. Nu a întârziat să observe și regele pana. I-a spus că a procedat corect și să nu o de-a jos. De asemenea i-a
dat și el o brățară care era sub o vrajă de protecție. Vivien i-a mulțumit și i-a promis că nu o va da jos. După micul dejun a mers în camera ei să se pregătească pentru plecare. După ce a fost gata, s-a urcat în trăsură. Înainte să fie închisă ușa, regele a urcat și el și i-a dat un sărut, spunându-i să aibă grijă și să se întoarcă repede la el. Vivien i-a spus să nu-și mai facă atâtea griji, dar ca să stea mai liniștit, i-a promis că se întoarce cât de repede poate.
După ce regele a coborât și a închis ușa, a urmărit un scurt timp cum trăsura iese pe porțile palatului și se îndepărtează.
- Majestate, totul va fi bine. Gărzile sunt cu ea, la fel și pasărea Phoenix. Oricât de periculos ar fi templul, nu ar face o mișcare atât de nesăbuită încât să rănească viitoarea regină.
- Nu știu ce le debitează mintea nebunilor ălora de la templu. ...Mai ales omului ăluia.
În timp ce regele își făcea o grămadă de griji, Vivien era nerăbdătoare să viziteze templul.
Era de asemenea curioasă ce persoană era viitorul papă.
- Anne, l-ai întâlnit pe episcop vreodată?
- Nu majestate. Am auzit totuși că e un bărbat tânăr și frumos.
- Serios? Tare curioasă sunt.
În final au ajuns la templu. Vivien a fost întâmpinată de câțiva preoți. Aceștia i-au spus că episcopul o așteaptă în pavilionul din grădina cu crini. A fost condusă spre grădină, însă înainte să ajungă, unul din preoți i-a spus că gărzile nu pot trece mai departe.
- Nici nu ne gândim să ne lăsăm viitoarea noastră regină singură cu un bărbat!
- Insinuezi că episcopul nostru, viitorul papă ar face ceva indecent cu ea?!
- Nu-mi pasă, avem ordine stricte de la rege! Unde merge ea, mergem și noi!
- Acestea sunt regulile. Cum îți permiți să încalci regulile sfinte ale templului?! Ești doar un amărât de cavaler regal!
- Hei, ai grijă cum vorbești cu Carlton. Nu te-a insultat. În plus, își face doar datoria de cavaler. De ce atât scandal? De ce nu mă pot însoții cavalerii mei?
- Grădina cu crini e un loc sacru în templu. Nu oricine poate păși înăuntrul ei. Ar trebui să te simți onorată că marele nostru episcop te-a lăsat să intri în ea.
- Cum îți permiți să insulți viitoarea regină?!
Carlton a scos sabia din teacă și l-a îndreptat spre gâtul preotului. Vivien a intervenit repede pentru că nu voia să facă probleme în templu.
- Carlton, e în regulă. Lasă sabia jos te rog.
- Dar...!
- Te rog, Carlton. Nu vreau să cauzez probleme în templu.
Acesta a lăsat frustrat sabia jos și a pus-o înapoi în teacă.
- Și ca să ști și tu domnule preot; sunt logodnica regelui tău, viitoarea regină a acestui regat. Insultându-mă pe mine, îl insulți pe însuși rege și întreg regatul. Sper că ești pregătit de consecințe. Acest comportament nu va fi tolerat la adresa familiei regale.
- Cum îți permiți! O femeie ca tine...
- Ce e cu tot circul acesta?
- E-Episcopule Tahiel!
Vivien s-a uitat la bărbatul care i-a întrerupt. Era un bărbat tânăr, înalt, cu păr argintiu, lung și cu ochi verzi.
- Hm? Tu ești episcopul Tahiel? Tu erai atât de nerăbdător să mă întâlnești?
- C-Cum îți permiți să vorbești așa cu el?!
- Încetează. Nu așa se întâmpină un oaspete atât de important. Dacă nu mă înșel, tu domnișoară trebuie să fi viitoarea regină. Am dreptate?
- Întradevăr, eu sunt. Numele meu e Vivien Russell. Cu cine vorbesc?
- Ah, unde îmi sunt manierele. Mă numesc Tahiel Deschenes, episcopul templului și viitorul papă. Îmi face o deosebită plăcere să te întâlnesc în sfârșit domnișoară.
Acesta i-a luat mâna dreaptă și a sărutat-o.
- ...Plăcerea e de partea mea.
- Mergem în grădină? Am pregătit un ceai foarte bun.
- Sigur.
- Ah, da; am uitat să spun că gărzile nu pot veni mai departe.
- Nici nu ne gândim să o lăsăm singură!
- Maximilian, e în regulă, dar înainte vreau ca preotul acela să-și ceară scuze cavalerilor mei.
- Majestate, nu nouă trebuie să-și ceară scuze ci dumneavoastră!
- Carlton e în regulă. O să-i spun logodnicului meu despre asta. Sunt sigură că va fi foarte dezamăgit să audă că templul a insultat persoana pe care o iubește foarte, foarte mult.
I-a zâmbit episcopului cu inocență, deși în spatele acelui zâmbet era ascuns un avertisment pe care Tahiel l-a recepționat de îndată. Acesta ca răspuns i-a ordonat preotului să-și ceară scuze față de ea și va fi pedepsit pentru sfidarea de care a dat dovadă. Deși fierbea sângele în el deoarece nimeni nu a mai reușit să-l pună la locul lui până acum. A început să fie curios cât poate duce așa cu comportamentul ei. Preotul în final și-a cerut scuze și a plecat, rămânând doar episcopul, Vivien și companionii ei.
- Dar tot nu pot să te însoțească gărzile domnișoară.
- Ce să fac atunci dacă așa sunt regulile. În cazul ăsta mă va însoții doar Ava și Anne. E în regulă așa, da?
- ...Sigur.
- Perfect! În sfârșit ne-am înțeles cumva. Carlton îmi pare rău, dar trebuie să așteptați aici.
- Dar majestate! Regele...
- Știu ce a spus regele, dar dacă astea sunt regurile asta e. Nu-ți face griji, va fi Ava și Anne lângă mine. Totul va fi bine.
- ...E un ordin?
- E o rugăminte Carlton.
- ...Tsk, bine. Vă așteptăm aici. Aveți grijă vă rog.
- Mulțumesc de înțelegere!
Dacă află Karston, am dat de belea.
Tahiel a condus-o în grădină, unde era pregătită o masă cu ceai și gustări. S-au așezat și le-a fost servit fiecăruia câte o ceașcă de ceai.
- Mă bucur că ai acceptat invitația mea, în ciuda relației pe care o are templul cu familia regală.
- Pot să întreb totuși de ce ai vrut să mă cunoști?
- După cum am menționat și în scrisoare. Am fost curios să întâlmesc viitoarea regină. Ești o enigmă. Nimeni nu știe de unde ai venit sau ce statut ai.
- Altul cu statutul. De ce toată lumea e curioasă de unde vin? De ce e atât de important? Cât timp îmi merit poziția de regină, nimeni nu ar avea ce comenta, că e nobil sau din partea templului. Și am să fac să intre la toată lumea în cap asta.
- Domnișoară Vivien, spuneți vorbe foarte mari pe care din păcate nu cred că sunteți conștientă de ele.
- Episcopule Tahiel, vizita mea de azi e cu scopul unei colaborări paznice între familia regală și templu. Sper că înțelegi acest lucru.
- Desigur, cum să nu domnișoară. Și eu îmi doresc același lucru.
- Mă bucur să aud asta.
- Apropo domnișoară, nu am putut să nu observ că aveți alături o pasăre Phoenix. Cum ați reușit să îmblânziți un exemplar?
- Nu am îmblânzit-o. I-am câștigat încrederea. Încrederea e esențială în relația cu ceilalți din jur, dar cu siguranță ști deja asta.
- ...Bineînțeles.
Cei doi au zâmbit unul la celălalt, deși în aer se simțea tensiunea. Instinctul îi spunea că nu ar trebui să aibă așa repede încredere în vorbele lui. Au mai discutat de relația templului cu familia regală, de dorința ei de colaborare și sprijin reciproc. După două ore, Vivien trebuia să se întoarcă la palat, dar înainte a vrut să se roage pentru viitorul ei cu regele. După ce a terminat, s-a îndreptat spre trăsură, iar înainte să urce, Tahiel i-a atras atenția prin vorbele lui.
- Ne revedem atunci la biserică peste o lună, domnișoară Vivien.
- Tu vei ține slujba de căsătorie?