Gamble on souls

Capitolul 8.

"Ce-ar fi eternitatea fără el?"
★

   Mi-am făcut curaj și am intrat în cameră. Instant, mirosul de praf mi-a intrat în nas, făcându-mă să mă strâmb. Am fost surprinsă, totuși, să găsesc toate lucrurile la locul lor. Camera era plină de el. Hainele din șifonier încă îi purtau mirosul, după tot acest timp. Mirosul lui.

   –La dracu'! Am zbierat înnebunită, scoțând și restul de haine, înconjurându-mă cu ele.

M-a avertizat. M-a avertizat de nenumărate ori să nu mă apropii, să plec. De ce nu am făcut-o? Proasta de mine a crezut în el. Îl înnebuneam, dar și el îmi făcea același lucru.

M-am jucat cu haosul, crezând că sunt în control și, până la urmă, nu am fost în stare să-i fac față. Așa că pe cine învinuiești când îți frângi singur inima?

   "–Te cunosc destul de bine încât să știu că fata aceea nu mai e.

   –E încă aici, Xander, se zbate să iasă la suprafață. Urăște că e închisă, urăște cine încerc să devin."

   Nu știu ce a fost real. Îl iubesc. Și, din cauza asta, am îndepărtat pe toată lumea, pentru că nu era el. M-am luptat atât de mult să nu mă întorc la vechea persoană, încât am ajuns mai rău.

   Și totuși, pentru el nu aș înceta să lupt. Nu sunt încă pregătită să-i dau drumul. Mă agăț, epuizată, de iluzia a ceea ce am fost, în timp ce mă înec în amintiri.

Și, într-un final dureros, mă trezesc din nou la realitate, realizând că eu sunt tot aici, iar el nu. De ce nu e aici? De ce nu e lângă mine? De ce nu a stat? De ce nu am fost eu suficientă? De ce?

   Sleitӑ de puteri, încerc să mă ridic, dar lovesc cu piciorul în ceva tare. Privirea îmi cade pe o carte neagră, cu copertă de piele, aruncată printre haine.

Am ridicat-o curioasă și am răsfirat-o, recunoscându-i imediat scrisul. Oh!

"Lucy. Cea mai uimitoare ființă pe care am întâlnit-o. Atât de frumoasă. De inocentă. Și totuși, ticăloșenia zâmbește în ochii ei, împingându-mă spre păcat."

"I-am spus pentru prima dată că o iubesc, iar ochii ei s-au umplut de lacrimi. Mi-a mărturisit că a așteptat toată viața să mă găsească și, ce e ciudat, este că, fără să conștientizez, cred că și eu am așteptat-o."

"Îmi doresc să găsesc un vinovat. Să învinovățesc pe cineva, dar nu am pe cine, deoarece, în povestea asta, eu sunt singurul vinovat pentru moartea ei. Eu sunt cel care i-a făcut cunoștință cu lumea mea. O oferisem pe tavă, fără vreo șansă la apărare. La dracu'! Scriu prostii sentimentale în rahatul ăsta de caiet, crezând că așa poate o aduc înapoi. De parcă i-ar păsa cuiva!"

"Am găsit-o. Luptătoarea din seara aceea. Alek mi-a răpit tot ce aveam mai scump pe lumea asta, crezând că n-o să i-o întorc. Acum îmi era dator, iar amărâtul nu e pregătit pentru ce urmează! Jur pe mormântul mamei mele că am să-l fac să plătească pentru ce ți-a făcut, Lucy!"

"Starr e frumoasă, iar cu cât e mierea mai dulce, cu atât e mai letală capcana. Cele două se aseamănă atât de mult, încât e tulburător. Doar că Starr e mult mai aprinzătoare, mai vulcanică. Lucy era timidă, șireată. Știu, toate astea se vor întoarce într-o zi împotriva mea, dar sunt dispus să îmi asum. Mi-o doresc. Îmi doresc să fie toată a mea! Ce joc mai frumos decât cel dominat de suflete damnate? Sper doar să-mi facă față!"