Gamble on souls

Capitolul 22.

"Răzbunare e un cuvânt frumos."
★

–Fiecare știe ce are de făcut?

Cu toții au aprobat din cap.

–Foarte bine! Vă reamintesc că am nevoie de el în viață.

Le urmăream reacțiile, surprinsă că-mi depășiseră așteptările. Știau exact ce aveau de făcut și nu lăsaseră loc de greșeli. Fiecare avea un plan de rezervă, iar în privirile lor se putea citi hotărârea. Îi admiram cu o oarecare mândrie.

Băieții erau îmbrăcați în costume negre și elegante, dar fiecare purta o mască diferită. Zayn avea o mască neagră, semi-mată, cu accente albastre pe margini. Mark purta o mască de culoarea sângelui, cu mici zgârieturi și simboluri discrete. Ash și Josh aveau măști argintii, cu linii geometrice, reci și sofisticate. Iar Sam optase pentru o mască verde metalic, cu marginile argintii. Fiecare ascundea cu grijă mai multe arme sub haine, gata să le folosească în orice moment.

Rayia și Bree purtau aceeași rochie neagră, elegantă, lungă până în pământ, cu corset mulat pe trunchi, fusta curgând în pliuri dintr-un material satinat. Rochia avea crăpături subtile pe picior, pentru mobilitate, și șlițuri ascunse sub talie, perfecte pentru a ascunde armele. Măștile lor erau elegante și spectaculoase. Rayia purta o mască fină din dantelă albă și perle mici. Bree avea o mască neagră, cu cristale albastre și puțin auriu pe margini. În picioare optaseră pentru o pereche de sandale fără toc, ca să poată avea o mobilitate mai ușoară.

Trebuiau să se piardă în mulțime, fără să atragă atenția.

În schimb, eu optasem pentru o rochie neagră, mulată, cu corset și decolteu adânc. Mănușile lungi din dantelă îmi acopereau brațele, iar fusta era despicată până sus pe coapsă. Trena se târa după mine, iar cu fiecare pas știam că atrag toate privirile și exact de asta aveam nevoie.

Nu puteam căra arme după mine dacă voiam să mă întâlnesc cu Antonio. Mai mult ca sigur, bodyguarzii lui aveau să mă percheziționeze. Dar nu aveam nevoie de un pistol. În corset aveam ascuns un briceag. Mănușile mele lungi ascundeau inele cu vârf ascuțit. Iar trena avea fire subțiri, dar rezistente, perfecte pentru a imobiliza sau a strangula pe cineva. Iar în picioare optasem pentru o pereche de stiletto negri și înalți, care puteau fi folosiți tot ca o armă, până la urmă. Purtam o mască argintie, bogat decorată cu pietre, la insistențele lui Bree.

Mi-am scos telefonul din buzunar și am trimis un mesaj ultimului număr apelat.

"Totul e pregătit?"

Răspunsul lui nu a întârziat să apară:

"Stai liniștită, cielo, te acopăr eu!"

Zâmbesc mulțumită și băg mobilul în poșeta mică pe care o luasem cu mine.

–Brynn, mă auzi? Am vorbit în cască.

–Te aud perfect! Mi-a răspuns imediat.

–Fă-te comodă în scaunul ăla. Noaptea abia începe.

–Cum spui tu, șefa!

   Surâd amuzată și îmi întorc atenția din nou spre ceilalți.

–Puteți intra! Le-am făcut semn și, rând pe rând, au intrat în vilă.

Îmi dorisem să rămân puțin singură și să-mi pun gândurile în ordine.