Gamble on souls

Capitolul 22.

"Răzbunare e un cuvânt frumos."
★

   –Fiecare știe ce are de făcut?

Toți încuviințează din cap.

   –Foarte bine. Vă reamintesc un singur lucru: am nevoie de Antonio Morelli în viață.

   Le urmăresc reacțiile și sunt surprinsă să constat că îmi depășiseră așteptările. Știau exact ce aveau de făcut și nu lăsaseră nimic la voia întâmplării. Fiecare avea un rol bine stabilit și un plan de rezervă, iar hotărârea li se citea limpede în priviri. Pentru prima dată după mult timp, îi privesc cu o urmă de mândrie.

   Băieții purtau costume negre, impecabil croite, completate de măști diferite. Zayn alesese una neagră, semi-mată, conturată cu accente albastre. Mark purta o mască de culoarea sângelui, brăzdată de zgârieturi fine și simboluri gravate. Ash și Josh optaseră pentru măști argintii, cu linii geometrice elegante, în timp ce Sam alesese una verde metalizat, încadrată de margini argintii. Sub haine, fiecare ascundea arme suficient de bine încât să nu atragă atenția, dar destul de accesibile pentru a fi folosite într-o fracțiune de secundă.

   Rayia și Bree purtau rochii negre, lungi până în pământ, cu corsete care le puneau în valoare silueta și fuste din satin ce cădeau în pliuri elegante. Șlițurile discrete și croiala atent gândită le ofereau libertate de mișcare și ascundeau perfect armele. Rayia își completase ținuta cu o mască albă din dantelă, împodobită cu perle fine, în timp ce Bree alesese una neagră, decorată cu cristale albastre și inserții aurii. Amândouă purtau sandale fără toc, pregătite să alerge la nevoie fără să sacrifice eleganța.

   Trebuiau să se piardă în mulțime. Eu, în schimb, aveam nevoie să ies în evidență.

   Rochia mea neagră îmi urmărea fiecare linie a corpului. Corsetul îmi accentua talia, decolteul era adânc, iar fusta, despicată până sus pe coapsă, lăsa trena lungă să alunece pe podea cu fiecare pas. Toate privirile aveau să se oprească asupra mea. Exact asta îmi doream.

Știam că bodyguarzii lui Antonio aveau să mă percheziționeze, așa că un pistol ieșea din discuție. În schimb, corsetul ascundea un briceag subțire, mănușile lungi din dantelă camuflau inele cu vârfuri ascuțite, iar în tivul trenei erau cusute fire aproape invizibile, suficient de rezistente pentru a imobiliza sau chiar strangula pe cineva, dacă situația o cerea.

În picioare purtam o pereche de stiletto negri, înalți și ascuțiți, care puteau deveni la fel de ușor o armă. Masca argintie, încărcată cu pietre strălucitoare, fusese alegerea lui Bree.

Și, trebuie să recunosc, avusese dreptate. Arătam exact ca genul de femeie pe care nimeni n-ar fi bănuit-o că venise la bal ca să înceapă un război.

   Mi-am scos telefonul și am deschis ultima conversație.

"Totul e pregătit?"

   Nici n-am apucat să sting ecranul, că răspunsul a apărut aproape instantaneu.

"Stai liniștită, cielo. Te acopăr eu."

   Un zâmbet mulțumit mi-a înflorit pe buze. Exact răspunsul pe care îl așteptam.

Am blocat telefonul și l-am strecurat în poșeta mică pe care o purtam la braț. De-acum, nu mai rămânea decât să jucăm partida până la capăt.

   –Brynn, mă auzi? Întreb prin cască.

   –Te aud perfect! Îmi răspunde fără întârziere.