Capitolul 20.

760 74 6
                                        


"Pariam cu propriul suflet."

–Ce ai de gând să faci? M-a întrebat calm, lucru care era neobișnuit pentru el.

   Klaus stătea în spatele biroului, cu mânecile cămășii negre suflecate și un pahar de whisky între degete. Rotea absent paharul, sprijinindu-și cotul pe marginea biroului.

   –Antonio Morelli a fost de acord să se întâlnească cu mine.

   Ieri o sunasem pe Dominique și o rugasem să îmi aranjeze o întâlnire cu acesta. Nu încercase să mă convingă că era o idee proastă; îmi oferise un singur sfat: Toată viața, libertatea ta a stat în mâinile unui bărbat. Nu permite ca un bărbat să decidă și sfârșitul tău.

–Simt că urmează și un dar.

Vocea lui Klaus m-a adus cu picioarele pe pământ. Lui nu-i scăpa nimic. Îi plăcea să aibă toate detaliile înainte să se revolte împotriva mea.

–La petrecerea lui anuală.

–Nici gând!

Și începem!

–Klaus... Am încercat să îl înduplec.

–Nu! Riști prea mult!

   –E singura mea opțiune.

   –Tu o faci să fie singura ta opțiune!

Mi-am dat ochii peste cap, sătulă de ifosele sale.

   –Am decis deja, Klaus, nu îți cer acordul.

   –Ești la fel de încăpățânată ca și Xander!

   –Îmi imaginez cât de dificil poate fi pentru tine! Îl iau peste picior.

   –Fie, te duci, dar nu singură!

   –De ce crezi că sunt eu aici?

   Pentru prima dată, Rayia vorbește.

   Klaus o măsoară din priviri, încercând să-și ascundă nemulțumirea.

   –Tu nu ești de ajuns. Aveți nevoie de o echipă, iar norocul vostru că eu am una perfectă!

   –Să mă simt jignită? Ray-Ray își apleacă capul spre mine, strâmbând din nas, și zâmbesc amuzată.

   –Despre ce vorbești?

   –E un bal plin de mafioți fără scrupule. Chiar aveai impresia că te-aș fi lăsat în locul ăla fără protecție? Xander a amenințat deja de prea multe ori că o să dea foc orașului dacă pățești ceva și încep să îl cred pe cuvânt.

   –Îți e cumva teamă de Black, Ross?

   Blonda îl maimuțărește, scoțând limba scurt, iar Klaus îi aruncă o privire tăioasă. Dacă ar fi putut, ar fi făcut-o scrum pe loc.

   –Mă tem că Starr o să fie impulsivă și o să se arunce direct în pericol!

   –Mersi pentru votul de încredere! Am pleoscăit din buze, în semn de nemulțumire.

   –Ai de ales: ori cu echipă, ori nu mergi! Și nu încerca să mă prostești, nu o să intri niciodată la petrecerea aia dacă spun eu.

   –Ai de gând să mă trimiți cu o echipă de bodyguarzi de-ai tăi la un bal mascat?

   –Mă gândeam la ceva mai familiar. Rânjește. Jackson, lasă-i să intre!

   M-am încurntat când ușa s-a deschis și nu eram pregătită pentru ce urma. Rând pe rând, foștii mei prieteni au intrat pe ușă.

Gamble on soulsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum