Gamble on souls

Capitolul 6.

"Dacă aflu că m-ai trădat din nou... nu mă voi mulțumi doar cu sângele tău."
★

"L-am tras mai aproape de mine, sărutându-l flămândă, ca și cum încercam să recuperez toate lunile în care ne lipsiserăm unul altuia.

   Mâinile lui îmi alunecau pe corp de parcă mă descopereau pentru prima dată, deși fiecare atingere dintre noi devenise de mult un ritual învățat pe de rost.

   Eram grăbiți. Disperați. Și, totuși, savuram fiecare secundă ca pe ultima.

   Ne fusese dor. Dumnezeule... cât ne fusese dor.

   Îmi plimb degetele peste pieptul lui, urcând încet spre părul său întunecat, simțind cum dorul îmi sfâșie fiecare colț al sufletului.

   Xander își lipește fruntea de a mea, respirând greu.

–O să mă urăști dacă facem asta, Starr. Ești drogată. Îmi spune cu voce joasă, aproape dureroasă.

   Scot un râs amar.

–Te urăsc oricum, Xander. Asa că ce mai contează încă o greșeală?

   Se oprește brusc, iar privirea lui o găsește imediat pe a mea.

–Crezi că nu te iubesc, Starr?

Safirele acelea mă privesc cu atâta intensitate încât aproape îmi taie respirația.

   La naiba... cât îmi lipsiseră ochii lui.

   Privirea aceea care mă făcea să mă simt văzută până în cele mai întunecate colțuri ale sufletului meu. Fiecare secundă petrecută departe de el se simțise ca un abis nesfârșit de dor și neliniște.

   Cum reușisem să supraviețuiesc fără el?

   Îi ating obrazul cu vârful degetelor, încă hipnotizată de privirea sa.

–Nu știu ce să cred... Murmur.

–Am plecat. Da. Sunt vinovat pentru asta. Dar am crezut că așa te protejez.

   Își trece mâna prin părul meu și își lipește fruntea de a mea.

   –Ai impresia că am fost într-o excursie de iubire cu Lucy? Da, am iubit-o cândva. Dar în clipa în care am aflat ce ți-a făcut... tot ce mi-am dorit a fost să o văd cum se chinuie. Nenorocita aia s-a jucat cu mintea ta, iar tu ai crezut-o.

   Îmi cuprinde fața între palme și mă obligă să-l privesc. Iar eu doar încerc să nu mă destram sub atingerea lui.

   –Te iubesc. Glasul îi crapă la ultimele cuvinte. Jur pe Dumnezeu, Starr... te iubesc. Te-am privit dormind și mi-am dat seama cât sunt de neputincios.

   Ochii lui devin tulburi, încărcați de vină și disperare.

   –Te-am văzut stingându-te puțin câte puțin și n-am știut cum să te reaprind. Mă distrugea să te văd așa.

Și, pentru a nu știu câta oară, iadul devenea mai liniștit în brațele lui. În clipele acelea, totul părea să se oprească, iar liniștea și iubirea sa mă învăluiau complet, oferindu-mi pacea pe care o căutasem cu disperare atâta timp.

Poate că asta era partea cea mai dureroasă dintre toate: faptul că singurul loc în care îmi găseam liniștea era în brațele lui. Ca și cum sufletele noastre ar fi fost blestemate să se caute la nesfârșit.