Gamble on souls

Capitolul 6.

"Dacă aflu că m-ai trădat din nou, nu mă voi mulțumii doar cu sângele tău!"
★

   "L-am tras mai aproape de mine, sărutându-l flămândă. Mâinile sale îmi mângâiau corpul, de parcă îl descoperă pentru prima dată, deși mă unduiam sub palmele sale mari ca un ritual învățat pe de rost. Eram repeziți și totuși, savuram fiecare clipă din plin. Ne fusese dor;

Mi-am trecut degetele peste pectoralii săi, croindu-mi drum în părul său, simțindu-i dorul nebunește.

   –O să mă urăști dacă facem asta, Starr, ești drogată! Îmi readuce la cunoștință.

   –Te urăsc oricum, Xander, așa că ce mai contează încă o greșeală?

   –Crezi că nu te iubesc, Starr? Se oprește și face contact vizual cu mine.

   Acele safire mă privesc cu intensitate și, la naiba, cât mi-au lipsit! Ochii aceia îmi amintesc de fiecare moment pierdut fără el. Simt cum fiecare clipă departe de acea privire a fost un abis de dor și neliniște. Cum am putut rezista fără ochii lui?

   –Nu știu ce să cred... Murmur, privindu-l hipnotizată.

   –Am plecat. Da. Sunt vinovat! Dar am crezut că așa te protejez! Am făcut ce am știut eu mai bine, Avril! Crezi că am fost într-o excursie de iubire cu Lucy? Da, am iubit-o ca pe ochii din cap, dar când am aflat ce a făcut, tot ce mi-am dorit e să o văd cum se chinuie! Cățeaua a venit și s-a jucat cu mintea ta, iar tu ai crezut-o! Te iubesc! Jur pe Dumnezeu, Starr, te iubesc! Te-am privit dormind și am realizat că sunt neputincios. Te-am văzut stingându-te și n-am putut să te reaprind. Mă distruge să te văd așa!

   Și pentru a nu știu câta oară, iadul devine mai liniștit în momentul în care mă aflu în brațele sale. În acele clipe, totul pare să se oprească, iar liniștea și iubirea lui mă înconjoară, oferindu-mi pacea pe care o caut mereu cu disperare. Cel mai dureros lucru este că reușesc să-mi găsesc pacea doar în brațele lui, ca și cum sufletele noastre ar fi fost menite să se regăsească în această eternitate tumultuoasă.

–Xander... Suspin îndurerată, lăsând o lacrimă să îmi cadă pe obraz, deși îmi jurasem că nu o să-l mai las să mă vadă plângând.

–Îmi lipsești, steluțo, iar indiferent de ce s-ar întâmpla, sufletul tău îmi aparține. Nu uita asta!

–Greșești!

–De ce? Se revoltă. Doar pentru că i l-ai dat nemernicului ăla, asta nu înseamnă că e al lui. E al meu, Starr, m-ai înțeles? Al meu. Rostește răspicat cuvintele și îl cred. Tu ești a mea, așa că nu încerca să mă uiți, că n-o să-ți iasă, iubito!

   –Nu vreau să te uit, Xander! I-am șoptit cu ochii înlăcrimați."

   –Avril, trezește-te! O voce mă readuce cu picioarele pe pământ și tresar speriată, ridicându-mă brusc în șezut.

Privesc buimăcită în jur, iar spre dezamăgirea mea, îl găsesc pe Alek lângă mine. Fusese un vis. Nimic din ce se întâmplase nu era real. Xander nu era aici.

   Nu mai puteam să fac asta, dar nu știam cum să fac aceste vise să dispară. Deși, doar în vis mai reușeam să-l văd. Doar atunci reușeam să îmi mai alin inima. Visele astea erau singura mea alinare, singurul loc unde sufletele noastre se puteau întâlni din nou.

–Ușor, nu am vrut să te sperii!

Puteam să jur că îi simt parfumul în cameră. Puteam să jur că îi simțisem cu adevărat atingerea. Puteam să jur că era adevărat. Furia și dezamăgirea mă lovesc din plin și aproape dau glas urletului, ce stătea să iasă. Dar mă abțin. Țin totul în interior. Realitatea mi se pare atât de crudă în acele momente, iar singura mea consolare rămâne, din păcate, doar amintirea lui.