Gamble on souls

Capitolul 1.

"Iubirea unui monstru."
★

Luminile colorate îmi furau atenția, lăsându-mă să mă scald în euforie. Mă simțeam atât de liberă, atât de lipsită de griji, dansând într-un club, înconjurată de străini. Nu era prima dată când mă lăsam purtată de valurile nopții. Oh, nu! În ultimele luni, devenise singura mea evadare, singura gură de aer pe care o luam, înecată în droguri și distracție.

Mi-am lăsat capul pe spate, aruncându-mă în nebunia din jur, simțindu-mă incredibil. Am făcut câțiva pași, apropiindu-mă de bar.

–Încă un shot! Îi fac semn barmanului, rezemându-mă între timp de tejghea.

–Uite, nu crezi c-ai avut cam multe pahare? Nu mai bine îți chem un taxi? Sugerează acesta, dar îmi întind degetul spre el, în semn să-și țină gura.

–Petrecerea nu s-a terminat încă și eu decid când am avut prea multe pahare!

   Oftează înfrânt și îmi întinde paharul. Zâmbesc învingătoare și îl dau peste cap, lăsând alcoolul să-și facă efectul. Pierdusem șirul și trăsesem mai devreme o linie, dar cui îi păsa? Nu era nimeni aici să mă oprească! Eram de una singură.

Am ieșit afară după o vreme, plictisită de petrecere. M-am uitat prin jur, încercând să găsesc un taxi liber. Mă clatin, aproape dezechilibrându-mă, dar reușesc să mă redresez la loc pe propriile picioare. Mi-am luat libertatea să privesc cerul, dar doar pentru două secunde. Stelele mă tulburau, iar gândul mi-a zburat la el.

   Mă blestemam pentru asta. Nu trebuia să mă gândesc la el. Dar nu mă puteam opri. Nu mă puteam opri din a mă întreba unde e, dacă e bine sau de ce a plecat. O idee prostească, care devenise de fapt, un obicei, mi-a trecut prin minte, iar următorul lucru pe care îl fac e să-mi scot mobilul din buzunar și să-i apelez numărul. Știam că nu va răspunde, dar mă bucuram și cu căsuța sa vocală.

   –Știi, continui să-ți las aceste apeluri prostești în fiecare seară, sperând că poate o să le asculți și nu știu de ce mai continui să sper că o să te revăd într-o bună zi. Poate e și vina alcoolului. Klaus îmi tot repetă că trebuie să mă pun pe picioare și să renunț la băutură. Poate ar trebui, doar că...nu știu cum. Traiul meu a fost din totdeauna unul toxic. De la relații, la vicii, la o familie toxică, până în punctul în care eu, însămi, am devenit cea toxică. Nu știu nimic altceva înafară de o viață mizerabilă. Nu știu ce să fac, Xander. Oftez, rezemându-mă de peretele clubului. Adevărul este că...mă sting. Afirm și îmi simt ochii înlăcrimați. Strălucirea mea pălește pe zi ce trece. Dintr-o stea, am devenit o stea căzătoare, iar acum, sunt pe punctul de a mă prăbuși. Doar că de data asta, nu e nimeni acolo să mă prindă. Mi-ai promis, Xander...mi-ai promis că nu o să-mi frângi inima. Și te urăsc. M-ai auzit? Te urăsc! Te urăsc pentru că m-ai părăsit! Te urăsc pentru că m-ai aburit cu minciuni despre iubire și o viață perfectă. Te urăsc, Alexander Black! Strig furioasă și închid apelul.

Eram o epavă. Mi-am dat drumul, căzând în gol, pierzându-mă în abis. Mi-am lăsat corpul pradă viciilor, sperând că nu o să mai simt durere. Sunt o desfrânată în căutare de senzații. Mi-a plăcut la nebunie să-nșel moartea și să risc fără a mă gândi la consecințe, să simt adrenalina curgându-mi prin vene și să dansez pe marginea prăpastiei. Ce-mi păsa mie de ceilalți? Nici lor nu le păsa de mine. Devenisem dependentă de durere, de acea agonie care-mi amintea că sunt încă vie. Trebuie să simt cum îmi sfâșie sufletul în fiecare secundă din viața mea, doar ca să supraviețuiesc. Ba chiar am ajuns să mă întreb: —"Cine sunt eu, fără durere?" Nimeni. Eram un nimeni. Eram doar o stea căzătoare, pierdută în întunericul nopții.