Capitolul 5.

2.4K 162 22
                                        


"La final, Zeke Reyes avea să mă privească în ochi și să cerșească moartea!"

Xander

   –52pesos, señor!

   –Gracias! Îi întind banii femeii și îmi iau pachetul de țigări, ieșind din magazin.

   Rup ambalajul și îmi scot o țigară, îndreptându-mă către motelul în care mă cazasem în urmă cu 2 luni. Schimbasem de câteva ori locurile, dar Tijuana era perfectă ca să dispar.

   Au trecut 8 luni de când am văzut-o ultima dată. 8 luni pline de amărăciune și de chin. Și știam că nici ei nu îi era mai bine, dar continuăm să sper că poate, într-o zi, o să-și refacă viața și că o să mă uite.

   Un gând care mă omora încet, dar dacă asta era prețul pe care trebuia să îl plătesc ca să o știu pe ea în siguranță, foarte bine, o să zac în Infern.

   Nu trecea un moment fără să mă gândesc la ea. Un moment fără să mă torturez cu amintirea ei. De multe ori m-am găsit formându-i numărul, târziu în noapte. Nu știu cum de am găsit puterea să mă opresc. I-am ascultat mesajele, i-am auzit glasul înfiorător de trist și, nu de puține ori, mi-am zdrobit pumnii de pereți, abținându-mă să nu mă lovesc pentru ce făcusem.

   Mă căiam și mă blestemam. O voiam înapoi. Fiecare noapte fără ea era o eternitate de chin. Mă distrugeam încet, dar nu puteam să renunț la speranța că, într-o zi, poate, va fi din nou a mea.

   Plecasem cu un scop: să-i distrug pe toți cei care i-au făcut rău. Aveam de gând să-i vânez până la ultimul om. Nu mai era loc de îndoieli sau ezitări. Fiecare pas pe care îl făceam era ghidat de dorința de a mă răzbuna, de nevoia de a-i face să plătească pentru fiecare lacrimă care i-a curs pe chip.

   Jurasem că nu voi avea liniște până când nu îi voi vedea pe fiecare dintre ei căzând în fața mea, cerșind mila pe care nu aveam să le-o ofer. Nici ei nu îi oferiseră vreun strop de milă. Sacrificam totul, chiar și propria persoană, pentru a-i reda libertatea. Iubirea mea pentru ea mă ținea pe linia de plutire, mă ghida prin întuneric. Ea strălucea ca o stea, arătându-mi calea.

   Și în acele momente, mă hrăneam cu suferința lor anticipată, cu gândul că, în curând, balanța va fi echilibrată. Cu gândul că ea va fi în sfârșit liberă. Am plecat cu un scop clar: să-i redau sufletul.

   Prima dată când am întâlnit-o, am jucat murdar, acuzând-o pe nedrept. Am încercat să o condamn, când ea era, de fapt, inocentă. Acum, lucrurile se răsturnaseră radical.

   Aveam de gând să-i salvez sufletul, chiar dacă asta însemna să-l pariez pe al meu. În toată nebunia mea, am știut că doar așa pot să-mi răscumpăr greșelile comise.

   La final, Zeke Reyes avea să mă privească în ochi și să cerșească moartea!

   Telefonul îmi vibrează în buzunar, trezindu-mă din această transă și știam deja cine era.

   –Cum e? O întreb direct, trecând peste formalități.

   –A fost exmatriculată.

   –Imposibil! Am vorbit personal cu decanul facultății înainte să plec. Mă răstesc furios, dorindu-mi să-l sugrum pe nemernic.

Gamble on soulsUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum