Gamble on souls

Capitolul 14.

"Hei, îl caut pe Xander Black!"
★
Xander
În urmă cu trei zile

   –Xander, omule, să plecăm, am terminat pe ziua de azi! Tresar la auzul glasului colegului meu de muncă.

   Pedro aruncă cârpa murdară de ulei pe un scaun și închide capota mașinii la care lucrează de două zile și totuși, nu poate să-i dea de cap.

   –O să-l sun să vină să-și ia rabla, nu mai are nici o șansă! Rânjesc subtil când îl aud nervos. Vrei să ieșim undeva?

–Nu pot în seara asta, poate data viitoare!

–Oh, haide, omule, așa spui mereu!

–Am ceva de rezolvat! Mârâi frustrat, sătul de încercările lui de a mă face să ies.

   –Are legătură cu bruneta de pe umărul tău? Când o să mi-o prezinți?

   Îmbătat cu durere și dor, am ales să-mi tatuez chipul brunetei pe umărul meu, de parcă nu mă chinuiam suficient pe zi ce trece.

   –Nu, n-are legătură cu Starr!

   De data asta, Pedro a înțeles mesajul și nu mi-a mai pus întrebări.

   –Ne vedem mâine atunci! Închizi tu?

   –Sigur! Am aprobat din cap. Ne vedem!

   Acesta a plecat, lăsându-mă în urmă. Am verificat echipamentul și mașinile, înainte să mă îndrept spre vestiar. În drumul meu, am trecut pe lângă oglinda prăfuită din hol, iar privirea mi-a căzut pe tatuaj. O furtună de emoții a dat năvală peste mine.

   Tatuajul era un memento constant al durerii. Era o poză cu ea, când zâmbea fericită către cameră. Ochii îi sclipeau, iar pe buze avea cel mai radiant zâmbet. Poza era făcută la câteva zile după ce dansaserăm amândoi pe acoperiș.

   La dracu! Încă îi puteam simții atingerea din seara aceea. Cum și-a lăsat capul pe pieptul meu. O priveam pierdut, încercând să-mi dau seama la ce se gândește. Și pentru prima dată, după o lungă perioadă de timp, am început să fredonez versurile, încercând să-i liniștesc furtuna din gânduri. Am dansat doar pentru câteva minute, dar s-au simțit ca o veșnicie. Îmi doream să rămânem acolo pentru totdeauna. Doar eu și ea.

   M-a mințit. În seara aceea, m-a înfruntat și mi-a promis că nu o să se îndrăgostească de mine, iar eu, ca un idiot, am crezut-o!

   Iar ce pedeapsă e mai demnă de un monstru, decât să vrei ceva atât de mult, să-l ți în brațele tale și totuși, să știi că nu ești suficient de bun să îl meriți?

   –Hei, îl caut pe Xander Black! O voce m-a trezit din visare și m-am întors.

   –Cine întreabă?

Sunt luat prin surprindere când dau de o roșcată cu părul creț, ochii căprui strălucindu-i cu o aroganță de neclintit.

   –Depinde, tu ești? Își arcuiește sprânceana.

   Mă privește ca și cum lumea întreagă îi aparține, dar în același timp, o umbră de plictiseală i se strecoară în privire. Prezența ei îmi emană o siguranță de sine care ar face pe oricine slab de inimă să se simtă mic și nesemnificativ.

   –Uite, am avut o zi îngrozitoare și tot ce îmi doresc e să mă duc acasă. Așa că spune-mi cine ești, ce cauți aici și ce legătură are cu mine!

   –Hm! Avea dreptate... Rânjește îngâmfată la mine, dându-mi ocol.

   –Despre ce dracu vorbești? Mă smucesc când vrea să mă atingă pe piept, prinzându-i mâna cu putere. Nu mă atinge!

   –A spus că ai o gură mare, dar nu mă așteptam la asta! Temperamentul îți va aduce multe probleme, Xander. De câte ori ai alungat-o pe Starr?

Am rămas surprins când i-a rostit numele, dar nu am lăsat-o să mă distragă complet. Nu puteam risca să trădez vreun sentiment și să o pun în pericol. Nu când eram atât de aproape de final!

   –Crezi că temperamentul meu e rău cu ea? Surâd, scoțând pistolul de la spate. Pe ea am învățat să o agreez, pe tine, în schimb, n-am nici o problemă să te omor!

   Nu mințeam, eram pregătit să ucid și o copilă, dacă înseamnă să o țin pe Starr în siguranță!

   –Ușor, brută! Scoate de la spate un briceag și dintr-o dată, am un deja-vu. Vin din partea unei anumite brunete focoase, pe care o iubești și care are mari probleme!

   –Starr te-a trimis?

   La asta nu mă așteptasem!

   –Crezi că aș fi venit de plăcere? Acum că am lămurit această problemă, ești dispus să mă asculți? Se trage, într-un final, din strânsoarea mea.

   –Intră! Îi fac semn și mă dau la o parte.

   O urmez precaut cum pășește în vestiar. Doar că o cunoștea pe Starr, nu mă făcea să am încredere în ea, dintr-o dată.

   –Deci? De unde o cunoști pe Starr?

   –O cunosc de când m-am născut. Rostește fără să-mi arunce vreo privire, fiind ocupată să analizeze împrejurările.

   Mi-am dat rapid seama ce căuta. Căi de scăpare. Ieșiri de urgență. Ferestre. Orice care să-i aducă libertatea, în caz că lucrurile nu ieșeau cum își dorea! Klaus mă învățase trucul ăsta când începusem să lucrez pentru el. 

   –Câți ani ai, pentru că nu arăți ca și cum ai avea mai mult de 13 ani?!

–Am 16, mulțumesc frumos! Se întoarce, zâmbindu-mi cu aroganță.

–Ce s-a întâmplat cu Starr?

–Nimic, deocamdată.

–Adică? Am nevoie de mai multe detalii!

–Dios! Ai răbdare! Chiar ești enervant, sunt surprinsă că a rezistat cu tine atâta timp, deși, meriți să-ți zbor creierii chiar în clipa asta pentru ce i-ai făcut, dar știu că i-ar provoca și mai multă suferință. Și oricum, am nevoie de tine!

–Cine spuneai că ești până la urmă? Nu-mi aduc aminte ca Starr să fi menționat vreodată ceva de o roșcată cu clanța mare!

–Oh, da? Ești sigur? Îmi zâmbește, parcă provocându-mă.

–Destul de! Mă răstesc printre dinți. Uite, puștoaico, n-am timp de jocuri, așa că ai 3 secunde să îmi spui cine ești cu adevărat și ce legătură ai cu Starr sau îți promit că nu voi mai fii așa blând!

   Nu mă jucam când venea vorba de siguranța ei! Ea era mai presus de orice.

–Să înțeleg că zvonurile erau adevărate! Și cei mai afurisiți demoni se pot îmblânzi! Nu mă așteptam totuși ca ea să reușească, Brynn îmi e datoare cu 20 de dolari pentru asta! Mă încrunt la menționarea surorii mele. 

–De unde o cunoști pe soră-mea?

–Oh, Xander, nu-mi frânge și mie inima! Se smiorcăie fals.

–Ce?

–"Ți-ai pierdut complet simțurile? El este un om, tu ești o sirenă!" Vorbește pe un ton subțire și ochii mi se măresc din cauza șocului, simțurile ascuțindu-mi-se.

   Nu! Era imposibil!

–Ariel...

   –Bingo! Rânjește, făcându-mi cu ochiul. Adună-te, matahală, am nevoie să îmi salvez verișoara din a face greșeala vieții sale, din nou!