Gamble on souls

Prolog.

★

    Xander Black.
   Blestematul și afurisitul Xander Black. Bărbatul care mi-a furat inima și, odată cu ea, sufletul.

Dacă nu l-aș fi întâlnit, nu l-aș fi iubit. Dacă nu l-aș fi iubit, nu m-ar fi putut distruge.

Dar m-a distrus. Și totuși... îmi lipsește.

   În absența lui, am învățat să transform durerea în putere și să distrug tot ce mă înconjura. Inclusiv pe mine însămi.

   Mi-aș fi dorit să știu cum să renunț la el. Cum să-l transform într-o simplă amintire murdară, într-o lecție dureroasă, într-un nume pe care să nu-l mai rostesc nici măcar în gând.

  Dar nu e atât de ușor.

Când a plecat, a luat cu el tot ce aveam mai bun. Iar durerea e singurul lucru care îmi reamintește că a fost real.

   L-am iubit cu disperarea unui om condamnat. Mi-am pus sufletul în mâinile lui. Dar nici asta nu a fost suficient.

   Pentru el, eu nu am fost suficientă. Nici iubirea mea și nici sufletul meu nu au fost de-ajuns ca să-l facă să rămână.

–Ce s-a întâmplat cu tine? M-a întrebat el.

–Te-am pierdut. I-am răspuns fără să-mi întorc privirea, sperând că vorbesc cu o fantomă.

–Poftim?

–Te-am pierdut. Și am găsit o singură metodă prin care să supraviețuiesc: autodistrugerea.

   El nu a fost primul care s-a jucat cu sufletul meu. Cu ani în urmă, eu însămi am ales să-l pariez într-un joc periculos cu diavolul.

Dar acum... jocul se schimbase.

Acum eram pregătită să măresc miza. Aveam să-mi recuperez sufletul. Cu orice preț. Fusesem condamnată prea mult timp.

   Cine știe? Poate că într-o zi ne vom întâlni din nou în același întuneric. Și atunci nu va exista scăpare. Nu va exista iertare. Vom fi doar noi doi, jucând murdar... și pariind din nou pe suflete.

Sunt Starr. O stea căzătoare. Și am fost steaua lui căzătoare.