Gamble on souls

Capitolul 7.

"Nu a fost alegerea mea să îl iubesc, Zayn."
★

Nevoia de el. Deși trecuseră opt luni de când plecase, fiecare părticică din corpul meu încă tânjea nebunește după atingerea sa. O nevoie turbată și greu de controlat, dar nu de sex, ci de el.

Făcusem greșeli după plecarea sa. Sărutasem străini, sperând să-i alung imaginea din mintea mea. Mă intoxicasem până la punctul cedării, uitând de mine, dar nu și de el. Devenisem o dependentă, căutând alinare. Oh, cât o mai căutam!

Nenumărate apeluri, împărtășindu-i gândurile mele tulburate de durere. Îmi semnasem încă o dată condamnarea cu diavolul din trecut.

Alesesem să plătesc orice preț pentru a-mi gusta libertatea, când, în realitate, alegerea mea era influențată de răzbunare. O răzbunare atât de bolnavă, încât prinsese rădăcini în inima mea, întunecând-o și mai mult.

   Nu mințisem. Mă stingeam din ce în ce mai mult pe zi ce trecea. Nu știam încă de unde să pornesc, dar jurasem pe mormântul verișoarei mele că Lucy avea să aibă parte de o moarte lentă și chinuitoare. Toate nenorocirile se întâmplaseră din cauza ei, iar eu eram pregătită să risc tot ce aveam doar ca să-mi duc sarcina la bun sfârșit.

–Nu înțeleg cum reușești! Glasul lui Zayn m-a luat prin surprindere, readucându-mă cu picioarele pe pământ.

Imediat, Saiah și Kamari s-au proptit în fața mea, ca niște adevărați protectori, mârâind fioroși. Șatenul îi privește cu dezinteres, dar nu îndrăznește să se apropie mai mult.

   În timpul petrecut la vilă, am ajuns să-i îndrăgesc pe cei doi, dar această prietenie nu se întâmplase peste noapte. La început, petreceam câteva zeci de minute, uneori chiar ore, lângă cușca lor. Imaginea îmi aducea un confort neașteptat. Mă regăseam în contrastul lor. Doi frați, două bucăți din mine. O parte pură. Steaua. O parte plină de venin. Întunericul.

Am început să-i hrănesc, sub atenta observație a lui Klaus. Iar, într-o noapte, drogată și plină de agonia unui coșmar, am venit să-i privesc, sperând că prezența lor îmi va aduce măcar puțină alinare.

   N-aveam idee cum, dar cei doi mă acceptaseră în preajma lor, ca și cum ar fi simțit furtuna tumultuoasă din sufletul meu.

Zayn și-a dreg glasul, captându-mi din nou atenția.

   –Ce cauți aici? L-am întrebat curioasă.

   Nu mă așteptam să îl văd aici. Nu mai schimbasem niciun cuvânt de când Xander plecase și nu e ca și cum el ar fi încercat să se apropie de mine. Prezența lui acum părea o ironie.

   –Am venit să vorbim.

–Serios? Mi-am arcuit sprânceana, intrigată de ce avea să-mi spună.

–E despre Xander.

Inima a început să-mi bată nebunește în piept, că nici nu am realizat când m-am ridicat în picioare.

Kamari m-a urmat ca întotdeauna, Saiah rămânând în spatele meu. M-am apropiat temătoare de geamul cuștii. Orice avea să fie, nu era de bine.

–Ce s-a întâmplat?

A făcut o pauză, privindu-mă nesigur. Simțeam că-mi pierd mințile. Niciunul dintre noi nu mai primise vreo veste de la Xander din momentul în care plecase sau, cel puțin, așa susțineau.

–Nu s-a întâmplat nimic rău, dacă asta credeai.

   Cuvintele sale îmi liniștesc amalgamul de gânduri, dar nu complet.