Gamble on souls

Capitolul 7.

"Nu a fost alegerea mea să îl iubesc, Zayn."
★

   Nevoia de el.

   Deși trecuseră opt luni de când plecase, fiecare părticică din mine încă tânjea nebunește după atingerea sa. Era o nevoie sălbatică și imposibil de controlat. Nu de sex, ci de el.

   După plecarea lui, făcusem greșeli. Sărutasem străini, sperând că îi voi șterge imaginea din minte. Mă intoxicasem până la punctul în care uitam de mine, dar niciodată de el. Devenisem o dependentă care căuta disperată alinare. Oh, și cât o mai căutam!

   Nenumărate apeluri. Mesaje lăsate în miez de noapte. Gânduri împrăștiate de durere și dor, toate ajungând la el.

   Îmi semnasem încă o dată condamnarea cu diavolul din trecut. Crezusem că sunt dispusă să plătesc orice preț pentru libertatea mea, când, în realitate, alegerea mea era condusă de răzbunare. O răzbunare atât de bolnavă, încât prinsese rădăcini adânci în inima mea și o întuneca puțin câte puțin.

Nu mințisem. Mă stingeam puțin câte puțin cu fiecare zi care trecea.

   Nu știam încă de unde să încep, dar jurasem pe mormântul verișoarei mele că Lucy avea să aibă parte de o moarte lentă și chinuitoare.

   Toate nenorocirile porniseră de la ea, iar eu eram pregătită să risc tot ce aveam doar ca să-mi duc misiunea până la capăt.

   –Nu înțeleg cum reușești! Glasul lui Zayn mă scoate brutal din gânduri și mă readuce cu picioarele pe pământ.

   Tresar ușor și îmi ridic privirea spre el. Imediat, Saiah și Kamari se așază instinctiv în fața mea, asemenea unor adevărați protectori, mârâind amenințător.

   Zayn îi privește cu o indiferență aproape amuzată, dar rămâne precaut pe partea cealaltă a geamului cuștii, suficient de departe încât să nu le testeze limitele.

În timpul petrecut la vilă, ajunsesem să țin la cei doi mai mult decât aș fi crezut posibil. Dar apropierea noastră nu venise peste noapte.

   La început, stăteam zeci de minute, uneori chiar ore întregi, lângă cușca lor, privindu-i în liniște. În mod ciudat, imaginea lor îmi aducea confort.

   Mă regăseam în contrastul dintre ei. Doi frați. Două părți din mine. O parte pură. Steaua. Și una plină de venin. Întunericul.

   Începusem să-i hrănesc sub privirea atentă a lui Klaus, iar într-una dintre nopțile în care coșmarurile mă sfâșiaseră din nou, venisem aici drogată și tremurând, sperând că simpla lor prezență avea să-mi ofere puțină liniște.

   Nu știu cum, dar Saiah și Kamari mă acceptaseră. De parcă simțiseră furtuna din sufletul meu și hotărâseră că aparțin haosului lor.

   Zayn își drege glasul, readucându-mi atenția asupra lui.

–Ce cauți aici? Îl întreb, privindu-l suspicioasă.

Nu mă așteptam să-l văd aici. Nu mai schimbasem niciun cuvânt de când Xander plecase și nici Zayn nu făcuse vreun efort să se apropie de mine. Tocmai de aceea prezența lui acum părea aproape ironică.

–Am venit să vorbim.

   Îmi arcuiesc ușor o sprânceană.

   –Serios?

   Zayn își ridică privirea spre mine și, pentru prima dată după mult timp, expresia lui pare lipsită de sarcasm sau aroganță.

   –E despre Xander.