Gamble on souls

Capitolul 32.

"Tu mori cu mine sau trăiești cu mine."
★

   –Nu o să o țină acolo pentru mult timp. Mai ales acum, când am aflat adevărul. Spune Rayia.

   –O să fugă din oraș. Asta dacă nu a făcut-o deja. Adaugă Alek.

   –Alek are dreptate. Asta e stilul ei. Dar nu și al lui. Blondina își mută privirea spre mine.

   Încercam să intru în mintea lui Zeke. Să anticipez următoarea lui mutare. Dar nu era atât de ușor să gândești ca un psihopat.

Presiunea mă sufocă. Toate variantele du spre eșec. Și orice plan încerc să pun la punct, e dezarmat imediat.

Un râs scurt îmi scapă, sec și lipsit de orice urmă de amuzament. Toți își întorc capetele spre mine, așteptând aceeași minune pe care o aștept și eu.

Îmi simt tâmplele pulsând, iar stomacul mi se strânge într-un nod dureros.

Îmi plimb privirea peste fiecare dintre ei. Alek. Rayia. Xander. Klaus. Brynn. Toți sunt obosiți. Și toți așteaptă același lucru de la mine. O decizie.

–O să mă duc eu.

Liniștea se frânge instantaneu.

–Ce?! Izbucni Klaus. Nici să nu te gândești!

–Nu ți-am cerut voie.

–Te duci unde? Vocea lui Xander e joasă, dar maxilarul îi este încleștat atât de tare, încât îi tresare un mușchi în obraz.

–La Zeke.

Rayia ajunge lângă mine și mă apucă de braț.

–E sinucidere, Avril!

–Nu. Clatin încet din cap. E negociere.

–Nu mai ai ce să-i oferi la schimb. Șoptește aproape disperată.

–Ba da.

Xander face un pas înainte și îi văd furia crescând cu fiecare secundă.

–Starr, nu faci asta!

–E decizia mea.

Controlul îi dispare complet.

–Starr! Vocea lui răsună puternic în tot depozitul. Stai dracului jos și nu mă provoca să dau foc orașului ăsta blestemat!

Nimeni nu mai spune nimic. Nimeni nu mai respiră.

–E decizia mea, Xander.

Pentru o clipă rămâne nemișcat. Apoi râde. Un râs scurt, aproape nebun.

–Toată lumea afară!

Nimeni nu îndrăznește să-l contrazică. Klaus îl urmărește câteva secunde și fără să ezite le face un semn discret celorlalți. Unul câte unul, ies din depozit fără niciun comentariu.

Alek este ultimul. Înainte să închidă ușa, îmi aruncă o ultimă privire. Una plină de îngrijorare. Apoi dispare și el.

–Xander...

Se întoarce brusc spre mine.

–Decizia ta? Huh?

Râde, fără urmă de umor, iar în două secunde ajunge în fața mea și mă apucă de umeri cu ambele mâini, obligându-mă să-l privesc.

–Crezi că ai dreptul la o decizie când te joci cu viața ta?

Corpul îmi tresare în clipa în care îi întâlnesc privirea. Ochii lui sunt plini de furie. Dar, ascunsă sub ea, știu că este frica.