Gamble on souls

Capitolul 32.

"Tu mori cu mine sau trăiești cu mine."
★

   –Nu o să o țină acolo pentru mult timp, mai ales că știm. A vorbit Rayia.

   –O să fugă din oraș, dacă nu a făcut-o deja.

   –Alek are dreptate. E stilul ei. Dar nu și al lui. S-a întors blondina spre mine.

   Încercam să intru în mintea lui. Să îmi dau seama ce decizii putea lua. Dar nu era atât de ușor să intri în mintea unui psihopat.

Presiunea mă sufoca deja. Toate variantele duceau spre eșec. Orice plan încercam să punem la punct, era dezarmat imediat.

Un râs scurt mi-a scăpat printre buze. Fără umor. Toți se uitau la mine, așteptând o decizie. O soluție miraculoasă.

Îmi simțeam tâmplele pulsând, stomacul strâns într-un nod dureros. Parcă cineva mă ținea sub apă și îmi cerea să respir normal.

M-am uitat la ei pe rând. Alek. Rayia. Xander. Klaus. Brynn. Toți erau obosiți. Și toți parcă așteptau de la mine...

–O să mă duc eu. Am vorbit într-un final.

–Ce?! A izbucnit Klaus. Nici să nu te gândești!

–Nu ți-am cerut voie!

–Te duci unde? M-a întrebat Xander, cu maxilarul încleștat.

–La Zeke.

Rayia s-a apropiat de mine și mi-a prins brațul.

–E sinucidere!

–Nu. E negociere.

–Avril, nu mai ai ce să-i dai la schimb! A șoptit, disperată.

–Ba da.

–Starr, nu faci asta! A urlat Xander, scos din sărite. Stai dracului jos și nu mă provoca să dau foc orașului ăsta blestemat!

Nimeni nu mai respira.

–E decizia mea, Xander.

A râs. Un râs scurt, nebun.

–Toată lumea afară!

I-au urmat ordinul și au ieșit cu toții în liniște, fără comentarii. Inclusiv Alek, care mi-a aruncat o ultimă privire înainte să-i urmeze pe ceilalți.

–Xander...

–Decizia ta? Huh? Crezi că ai dreptul la o decizie când te joci cu viața ta? M-a prins cu ambele mâini de umeri, forțându-mă să mă uit la el.

Corpul mi-a tremurat când i-am întâlnit privirea plină de mânie.

–Asta e doar vinovăția ta bolnavă, Starr!

Cuvintele lui au lovit fix unde durea și știa. Asta își dorea, de fapt. Să mă rănească.

–Dă-mi drumul, Xander!

–Nu ai dreptul să decizi singură dacă trăiești sau mori!

–Lasă-mă să fac asta.

–Prefer să te urăști tu pe tine decât să te îngrop eu.

I-am văzut lacrimile din ochi și i-am înțeles durerea.

–Sunt egoist și nu-mi pasă. Așa că gândește-te la mine. Adu-ți aminte prin ce ai trecut când Ariel a murit. De ce vrei să mă faci și pe mine să trăiesc același calvar?