Gamble on souls

Capitolul 16.

"Ai fost cea mai mare condamnare a mea."
★

   –Vrei să-l pun pe Klaus să facă ce? 

Speram să nu fi auzit bine sau ca Rayia să facă o glumă proastă pe seama mea, pentru că nu putea fi adevărat!

   –Să mă cumpere. A rostit din nou cu ușurință, de parcă îmi cerea un fleac.

   –Klaus e un paranoic, Rayia. Nu are încredere în nimeni! E convins că toți complotează împotriva lui, iar asta îl face și mai periculos.

I-am adus la cunoștință, încercând să subliniez ce lucru imposibil îmi cerea.

   Și nu mințeam. După plecarea lui Xander, Klaus se închisese în conac. Limitase numărul personalului și nu părăsea casa decât atunci când era neapărat nevoie.

Îi izgonise inclusiv pe ceilalți. Nu voia să vadă pe nimeni. Plecarea fiului său crease un gol adânc și dureros, imposibil de umplut.

   –Și totuși, are încredere în tine, soldatul de aur al diavolului! Mi-a întors-o cu un reproș tăios, de parcă ar fi fost ușor să ajung până aici.

   –Lucrurile au fost diferite cu mine!

   –Oh, da? Cum ar fi? Să fii marioneta lui Black ți-a câștigat, cumva, un loc și la masa lui Ross?

   –Rayia! O avertizez nervoasă. Eu i-am câștigat încrederea lui Klaus.

   –Pot s-o fac și eu. Mai ales dacă pui o vorbă bună pentru mine!

Puteam să o ridic în slăvi în fața lui Klaus până mă durea gura. Rayia nu era genul de persoană în care Klaus să se încreadă vreodată.

   Îl studiasem mai mult decât mi-aș fi dorit în timpul petrecut împreună și ajunsesem să îl cunosc destul de bine. Klaus vedea inamici peste tot, iar blonda nu făcea excepție. Pentru el, fiecare persoană nouă era o posibilă amenințare, o piesă într-un joc de șah în care doar el putea să câștige. Nu aveam idee cum de avea încredere nici în mine.

   –De ce îți dorești să faci parte din echipa lui Klaus?

   –E mai mult o poliță de asigurare, prințeso. Îl ucid pe Zeke pentru tine, iar tu te asiguri că nu ajung să fiu vândută unui șeic pervers! Consider că e un târg destul de convenabil!

Aici nu o puteam condamna. Își risca pielea pentru mine. Normal că își dorea să se știe în siguranță în caz că totul se ducea de râpă. Îi datoram măcar atât.

   –Fie! O să vorbesc cu el. Am capitulat într-un final.

Nu avea să fie deloc ușor, dar abilitățile ei puteau să fie un avantaj pentru Klaus, mai ales informațiile pe care le deținea.

   –Vezi? Așa mai vii de-acasă! Mi-a rânjit învingătoare, iar eu mi-am dat ochii peste cap.

   –Dar trebuie să-mi promiți că n-o să-l ucizi dacă te enervează! Klaus... poate fi destul de enervant!

   –Jur! Și-a dus mâna spre inima și mi-a rânjit diabolic.

–Acum, să revenim la ale noastre!

–Așa nerăbdătoare să mă bagi în pat?

–Știi la ce mă refer! Prietena ta, Naia, ce a aflat?

Am încercat să trec peste gustul amar din gură în momentul în care i-am pronunțat numele.

   –Ea și Xander se înțeleg de minune! Îmi zâmbește cu subînțeles.