"Să fiți libere."
★
Cuvintele lui Klaus se simțeau ca o sentință.
–Zeke știe că Xander ar veni după mine.
–Pe asta se bazează!
–Foarte bine. Trebuie să-l lăsăm să creadă că sunt singură. Vulnerabilă. Disperată.
–Xander nu o să fie de acord.
–Nu trebuie să știe. Încă.
S-a încordat la auzul cuvintelor mele.
–Nu face ceva nesăbuit, Avril! Știm amândoi de ce e în stare dacă pățești ceva!
–Spune-i lui Xander adevărul. Tot.
Mi-am luat geaca și am pornit spre ușă.
–Avril, îmi rupe capul dacă te las să ieși pe ușa aia!
–Ai puțină încredere în mine, Voldemort! I-am făcut cu ochiul. Nu mă ofer pe tavă așa ușor!
–Atunci unde te duci?
–Tocmai mi-am amintit ceva.
–Ce?
–O să vezi.
–Spune-mi ce vrei să fac. S-a conformat imediat și am zâmbit.
–Adună toți oamenii pe care îi ai aici. Toți cei pe care i-ai câștigat de partea ta. Ne vedem diseară la depozit.
–Ce o să-i spun lui Xander?
–Încearcă să tragi de timp.
–Măcar spune-mi că nu te duci singură! A strigat în urma mea.
–O iau pe Rayia cu mine.
Și pentru prima dată după mulți ani, nu mai fugeam.
I-am scris blondinei un mesaj, anunțând-o unde ne vedem.
Aveam un as în mânecă de care urmam să profit. Infernul e arma lui supremă. Ne-a creat ca să distrugem. Doar că a uitat un singur detaliu. Armele care gândesc... se pot întoarce împotriva celui care le-a ținut prea strâns în mână.
Iar noi trăiam după un cod. Unul pe care el nu l-a înțeles niciodată. Și dacă Zeke crede ne controlează, se înșela. Pentru că arma supremă nu îi aparținea. Fusese singurul lucru pe care mi-l oferise.
Ajunsă în fața clădirii abandonate, m-am întâlnit cu Rayia, care mă aștepta deja.
–Doar nu ai de gând să faci ce cred eu? M-a privit de parcă eram nebună și am surâs amuzată.
–Ba da. Și tu o să mă ajuți!
–Știi că ele nu te plac, nu?
–Știu.
–Nu o să fie ușor.
–Nici nu mă aștept la asta!
Ușa de metal s-a închis în urma noastră. Aerul era greu. Încărcat de transpirație, sânge vechi și frică. Lumina rece de neon îmi lovea ochii, iar pentru o fracțiune de secundă corpul meu a reacționat înaintea minții. Spatele drept. Maxilar încleștat. Respirație controlată.
Privirile s-au ridicat una câte una. Fetele erau împrăștiate prin cameră: pe saltelele subțiri, sprijinite de pereți, unele fumând.
–Ai ceva tupeu să te întorci aici! O voce s-a auzit din stânga.
CITEȘTI
Gamble on souls
Romance"-Mă urăști? -O parte din mine te urăște. Urăște tot ce mi-ai făcut și cauzat. Îmi spune că e greșit să fiu aici. Strigă fără oprire să plec și să nu privesc înapoi! -Iar cealaltă? -Cealaltă parte e sufocată de iubirea pe care ți-o port ne...
