Gamble on souls

Capitolul 15.

"Doar că nu e atât de ușor să intri în iad. Totul vine cu un preț."
★
Xander

Ajunsesem sincer la concluzia că ar fi fost mai puțin dureros să-mi zbor creierii pe tavan decât să mai am vreodată de-a face cu femeile din familia Cunningham. Era ceva la ele care îți distrugea complet liniștea.

   Îmi mut privirea asupra adolescentei din fața mea și, cu cât o analizam mai atent, cu atât simțeam cum mi se strânge stomacul.

   Aștepta o reacție din partea mea. O vedeam după felul în care stătea. Cu umerii încordați aproape imperceptibil, greutatea corpului distribuită atent, pregătită să fugă sau să atace dacă era nevoie. În defensivă. Mereu pregătită pentru ce era mai rău. Exact ca Starr.

   Pentru o secundă, imaginea celor două se suprapune în mintea mea și simt cum mă lovește un val violent de vinovăție.

   Pentru că dacă Ariel ajunsese să arate așa la șaisprezece ani... atunci lumea lor le distrusese pe amândouă mult prea devreme.

   –Ai de gând să spui ceva sau o să te holbezi la mine încontinuu? Replica ei ironică mă smulge din gânduri.

   Îmi trec o mână peste față și răbufnesc înainte să mă pot opri.

–Starr trăiește cu impresia că te-ai aruncat de pe o clădire blestemată, la naiba! Vocea îmi răsună mai tare decât intenționasem.

Eram furios. Și aveam tot dreptul să fiu. Starr trecuse prin iad când aflase de moartea ei. Își pierduse complet direcția. Își pierduse speranța. Se lăsase înghițită de durere într-un mod care încă îmi provoca greață când mă gândeam la el.

–Ne cunoaștem de cinci minute. Nu ești în măsură să mă judeci. Și, oricum, nu sunt prima care a jucat cartea asta. Replica mă face să mă încrunt instant.

–Despre ce vorbești?

   –Zeke a fost cel care a aranjat toată șarada. Am încercat mai întâi să merg la Alek. Dar, normal, nemernicul m-a refuzat. Și cum nu puteam lăsa lucrurile așa... am apelat la șeful cel mare.

Închid ochii pentru o secundă. Doar una. Pentru că simțeam deja că mă doare capul.

   Ce era cu femeile astea și obsesia lor de a apela la Zeke Reyes ori de câte ori viața devenea complicată?

   –I-ai propus un târg. Tu în schimbul ei. Am dedus răspunsul înainte să-l rostească.

După privirea ei.
După felul în care i s-au încordat umerii.
După furia care i-a întunecat instant chipul.

   –Bineînțeles că n-a putut să rateze o asemenea oportunitate! Izbucnește și lovește peretele cu pumnul. Mă potriveam perfect tiparului pe care îl căuta. Eram tânără, impulsivă, curajoasă și, mai ales... verișoara soldatului său de aur. Râde amar. N-a ezitat nici măcar o secundă să mă primească cu brațele deschise. Doar că nu e atât de ușor să intri în iad. Totul vine cu un preț.

   "–Vreau ca toți cei pe care îi iubești să te piardă din vedere. Trebuie să devii o fantomă. Nu am de gând să repet aceeași greșeală de două ori. Lui Starr i s-a permis să-și păstreze vechea viață și uite unde s-a ajuns. Ești dispusă să-ți asumi riscul pentru ea? Trebuie să te avertizez, lumea în care intri nu e un basm, Ariel.

    –¿Para ella? ¡Cualquier! ("Pentru ea? Orice!")

   –Foarte bine!"

   –În trei luni eram de nerecunoscut. Nici măcar Alek nu știe adevărul. Trage adânc aer în piept. Vechea mea viață a dispărut. La fel și Ariel. Nemernicul nu mi-a permis să-mi păstrez nici măcar numele. Acum sunt Naia. Ceea ce e ironic, dacă stai să te gândești. Înseamnă "spuma mării". M-a transformat în arma lui perfectă.