Gamble on souls

Capitolul 10.

"A fost aici."
★

   –Spune-mi că n-ai făcut asta! Vocea lui furioasă mă face să-mi dau ochii peste cap. Și de ce ai așteptat toată ziua să îmi spui?

   –Știm amândoi că nu m-ai fi ajutat să o găsesc, Klaus.

   –Pentru că e mult prea periculos!

   –Lucy nu e periculoasă! Mă răstesc.

După mult timp de suferință și lacrimi, devenisem imună. Știam asta. O simțeam. Ajunsesem la un armistițiu cu trecutul meu. Nu mă mai temeam să-i pronunț numele Sarei. Plecarea lui Xander nu mai era la fel de dureroasă. Iar Alek nu mai era băiatul care mi-a frânt inima. Lăsasem toate astea în urmă, concentrându-mă doar pe o singură persoană.

   –Nu vorbeam despre ea, ci despre tine. Cu dependența ta, această "vendetta" doar o să o alimenteze! Înțelege, Starr, o să fii moartă înainte să pui mâna pe Lucy! Tot ce îl interesează pe nemernicul ăla e să te transforme în soldatul lui perfect, încă o dată. Nu-l interesează dacă îți pierzi umanitatea. Dimpotrivă, asta așteaptă! Nu fii naivă! Urlă, scos din sărite.

Priveam neputința din ochii săi și simțeam o mică fărâmă de regret. Klaus mă ajutase enorm în ultimele luni și știam că, fără el, aș fi sfârșit moartă în apartamentul meu de mult.

   Dar nu putea să mă înțeleagă. Nici nu avea cum. Durerea pe care o simțisem, toată agonia, le lăsasem să mă consume, simțindu-le până în măduva spinării și înapoi, în fiecare oră și minut din zi.

   –După ce se termină totul, nu mă interesează ce o să vrea Zeke să fac pentru el. Îi împărtășesc adevărul crunt, ferindu-mi privirea de a lui.

   –Ți-ai vrut libertatea înapoi și ai pierdut-o dinainte să o ai. Asta va fi distrugerea ta! Tonul său glaciar spunea totul.

   O parte din mine știa că fac o mare greșeală, dar asta era și problema. Ajunsesem în punctul în care nu mai aveam nimic de pierdut!

   –Știu ce fac, Klaus!

   –Serios? Știi și că Zeke era obsedat de Clarissa? De ce crezi că și-a numit copilul Alekzandre? Omul e dement! Și încep să cred că asemănarea dintre tine și Clarissa îl stârnește! Încerc să te țin departe de diavol, iar tu îi sari în brațe? La naiba, Avril!

   Pentru o secundă, am făcut un pas în spate, șocată de ce-mi auzeau urechile, dar n-am lăsat asta să-mi întunece judecata. Aveam nevoie de o minte limpede, nu de una plină de îndoieli. Nu aveam nevoie de alte mistere și secrete antice.

   –Doar promite-mi că o să ai grijă de Kyle și bunica mea. Oftez înfrântă.

–Ce plănuiești?

–O să fiu plecată din oraș pentru o perioadă. Nu știu cât o să dureze, așa că nu mă întreba.

–Nu o face, Avril, nu merită!

–Nimic din ce mi-ai spune nu o să mă facă să mă răzgândesc.

–O să-l aduc pe Xander înapoi.

Într-o ultimă încercare de a mă face să mă răzgândesc, aruncă ultima bombă capabilă să mă dezarmeze.

Și atunci am încremenit. Cuvintele sale mi se repetau la nesfârșit în minte.

"O să-l aduc pe Xander înapoi."
"O să-l aduc pe Xander înapoi."
"O să-l aduc pe Xander înapoi."

   Nu putea să fie adevărat. Nu. Nu avea cum. Blufa!