"Întotdeauna am fost condamnată cu el."
★
Eram toți trei în camera de motel, așteptând ca orele să treacă mai repede. Niciunul nu avea liniște. Planul era stabilit. Iar eu deja simțeam victoria.
–Ce spuneți de un joc?
Xander a pufnit ironic, fără să-și deschidă ochii. Jointul pe care îl ținea între degete îmi făcea ochii să sclipească.
–Joc? Serios, Ray-Ray?
–O să fie amuzant!
O privesc confuză, neînțelegând ce are în gând.
–Nu.
–Oh, haide! Mereu ți-au plăcut jocurile mele! Încerca să mă convingă.
–Nu am chef de jocuri.
S-a încruntat supărată și m-am strâmbat la ea. Drept răspuns, a făcut din cap spre brunet.
–Pe bune? Așa ne mai destindem puțin.
–Dacă îți dorești atât de mult să ne destindem, îți sugerez să-ți ții gura! Vorbi Xander.
–Sau am putea să ne destindem doar noi două.
Ce Dumnezeu avea de gând să facă?
–Știi tu... cum o facem de obicei. Șopti, apropiindu-se de mine pe canapea.
Rayia m-a luat prin surprindere. Mâinile ei s-au așezat pe șoldurile mele fără avertisment, strângându-mă ușor. Un scâncet mi-a scăpat înainte să realizez ce se întâmplă.
–Doar noi două. Fără haine. A pus accent pe ultimele două cuvinte.
În următoarea secundă, m-a tras peste ea și, înainte să protestez, m-a sărutat.
La dracu'! Încerca să-l enerveze pe Xander. Iar eu nu aveam starea necesară să-i fac jocul.
–Nu azi. M-am ridicat, evitând-o, și am apucat sticla de alcool de pe masă.
–Nu când e el aici, nu? Vocea ei era acuzatoare.
–Nu acum, Rayia!
–Foarte bine!
Nu apuc să mai spun ceva și a ieșit ca o tornadă din cameră, trântind ușa în urma ei. Nu aveam starea necesară să mă confrunt cu geloziile ei.
Privirea mi-a fugit din nou pe sticlă. Trecuse prea mult timp. Mă chinuisem atâta timp să rezist. Drogurile m-ar fi băgat în priză și nu era momentul pentru asta. În schimb, îmi câștigasem dreptul la un pahar. Sau așa mă mințeam, dar nu mai conta.
Am dat voie alcoolului să-mi ardă gâtul, primind acea senzație euforică ca pe un vechi prieten. Mi-am închis ochii, savurând clipa.
Și nu m-am oprit la un singur pahar.
Nici la al doilea.
Nici în momentul în care nu-mi mai puteam auzi propriile gânduri.
Nici când mâinile au început să-mi tremure pe pahar.
Nici atunci când camera a început să se învârtă cu mine.
–Oprește-te!
Vocea lui s-a auzit ca o șoaptă.
–Nu.
Nu știam dacă vorbeam cu el sau... cu mine.
–Nu ai nevoie de asta.
Am râs sec.
CITEȘTI
Gamble on souls
Romance"-Mă urăști? -O parte din mine te urăște. Urăște tot ce mi-ai făcut și cauzat. Îmi spune că e greșit să fiu aici. Strigă fără oprire să plec și să nu privesc înapoi! -Iar cealaltă? -Cealaltă parte e sufocată de iubirea pe care ți-o port ne...
