"De parcă n-aveam suficiente motive să ajung în iad!"
★
–Deci ce ai de gând să faci? Mă întreabă Rayia, în timp ce se face comodă pe fotoliul din camera de hotel.
Alesesem să rămânem o noapte în Chicago. Îi povestisem ce se întâmplase mai devreme în barul ăla, cu excepția unei părți. Secretul lui Dom nu era al meu pentru a-l împărtăși, așa că îi spusesei blondei că opțiunile îmi fuseseră oferite de Cassian.
Iar acum încercam să-mi pun ordine în gânduri, doar că Rayia avea alte planuri.
Mă privea atentă, cu un braț rezemat de fotoliu, în timp ce cu o mână își ducea țigara la buze. Își cobora privirea lent spre decolteul meu și, dintr-o dată, m-am blestemat că alesesem să rămân în sutien. Doar că acum mă apucaseră transpirațiile din cauza lipsei de droguri.
Dar nu s-a oprit acolo. A continuat să mă analizeze nonșalant, lucru care m-a enervat și mi-a făcut mușchii să se încordeze.
–Relaxează-te, prințeso, n-am să te mușc! Parcă citindu-mi gândurile, mi-a vorbit degajat, dar n-a încetat cu holbatul.
–Rayia, nu am chef de porcăriile tale, dispari! Am încercat să o expediez rapid, dar n-am făcut decât să o stârnesc și mai tare.
Din doi pași a fost lângă mine, pe canapea.
–Oh, haide! Nu-ți aduci aminte cum ne distram înainte? Îmi șoptește senzual la ureche, și mârâi frustrată când mă atinge lent pe umăr. Cât de excitant era să ne distrăm în casa lui Zeke!
–Eram mult prea drogată ca să-mi aduc aminte! I-o tai scurt.
La dracu! Normal că îmi aduceam aminte! Noi două avusesem un trecut împreună. Rayia a fost una dintre cele mai bune partide din viața mea. A fost ca o gură de aer în momentele în care mă sufocam. Și partea cea mai rea? Alek n-are nicio idee. Poate că de-asta era atât de palpitant!
–Mă gândeam eu că o să spui așa ceva! Din spate scoate un plic, și ochii îmi lucesc instant. Cât a trecut de când nu ți-ai luat ultima doză, prințeso?
Încercam să nu las drogurile să mă afecteze tocmai acum. Aveam nevoie de o minte lucidă.
–Serios? Așa ai de gând să procedezi? O întreb plictisită. Ce o să faci, Rayia? O să mă droghezi ca să ajungi cu mine în pat?
–Nu te-am auzit să te plângi data trecută? Ah, am uitat! Data trecută nu exista niciun Xander Black! Surâde amuzată, și normal că era un joc pentru ea.
–Te avertizez, nu vrei să ajungi acolo!
–Am atins cumva un subiect sensibil?
–Rayia! O previn furioasă.
–Știam eu! L-am avertizat pe Zeke că nu ești pregătită! Cu dependența ta și toate rahaturile care ți s-au întâmplat în ultima vreme, o să cazi din nou în brațele lui Xander Black cu prima ocazie! S-a folosit de tine, Avril!
Se ridică furioasă în picioare și m-am simțit pusă la zid. Privirea ei tăioasă m-a făcut să îngheț pe loc. Simțeam cum fiecare cuvânt mă lovește ca un fulger, lăsându-mă fără replică și copleșită de vinovăție.
Nu voiam să mă simt pusă la zid. Nu voiam să simt vinovăție. Nu eram vinovată cu nimic! Un val de furie mă cuprinde și răbufnesc:
–Și ce vrei să auzi de la mine, Rayia? Că sunt slabă? Că am picat în plasa lui? Că am crezut în minciunile lui? Ei bine, nu o să-mi cer iertare pentru niciuna din toate astea! Pune-mă la zid cât vrei, du-te la Zeke și spune-i tot, dar nu o să-mi cer iertare pentru că m-am îndrăgostit de Xander! Și n-am de gând să vă las să mă învinovățiți!
–În sfârșit, înțeleg ce a meritat să-i oferi încă odată sufletul tău!
–Nu "ce", cine!
–Ai făcut o înțelegere pentru Lucy, doar ca să-l răzbuni pe Xander! Niciuna din toate astea nu are legătură cu tine. Tot ce faci, faci pentru el!
–Nu e vorba doar de Xander, ci de noi toți! Lucy s-a jucat prea mult cu viețile noastre.
–Singurul fir care te mai ține atârnată de realitate e răzbunarea. Hai să dăm cărțile pe față, prințeso, ai renunțat să mai lupți!
–Nu mai pot lupta, Rayia. Am obosit... și nu știu de ce! De ce mă simt așa?
Frustrarea nu-mi dădea pace. Chiar încercam să mă repun pe picioare. Și totuși, mă simțeam la pământ.
–Pentru că tu te străduiești, în timp ce mintea ta vrea să moară.
Și uite crudul adevăr: parcă totul se învârtea în jurul lui.
Doar că, datorită lui, am ajuns să știu ce e iubirea adevărată. Eu și Xander nu eram un cuplu perfect. Ne certam des. Ne enervam. Trânteam uși. Spărgeam lucruri. Dar, la finalul zilei, iubirea noastră părea sinceră.
Iar lucrul ăsta îmi dădea putere să continui. Pentru că, în toată nebunia mea, el era singurul om pe care mi-l doream lângă mine în fiecare secundă.
M-a făcut să-mi iubesc viața, mi-a dat speranță.
Și totuși... tot ce am trăit a fost doar o iluzie. Xander mi-a frânt inima în moduri în care nu credeam că e posibil.
–Toate deciziile și riscurile pe care le faci pentru el se vor întoarce împotriva ta într-o bună zi, Avril!
–Știi cum e să fii atât de îndrăgostită de cineva încât să nu poți respira? Am crezut că odată cu plecarea lui din nou, o să pot respira, dar mă sufoc și mai tare.
–Există momente în care tot ce îți dorești e să dispari. Dar poate, când tu crezi că vrei să dispari, tot ce ai nevoie este să fii găsit.
–Nu înțeleg.
–Crezi că a fost ideea lui Zeke să mă trimită aici? M-am încruntat, neînțelegând despre ce vorbește.
–Tu?
–La dracu, da! Sunt o nemernică, poți să o spui, dar din momentul în care ai plecat, am încercat să te protejez din umbră. Cine crezi că l-a ținut pe frati-tu departe de belele? Sau crezi că a fost o întâmplare că Zeke nu a acționat până acum? Cine crezi că i-a șoptit în ureche în tot timpul ăsta?
–De ce? Am reușit să șoptesc.
–Pentru că știu cum e să fii o prizonieră. Pentru că ai avut curajul să pleci. Pentru tine.
–Cum?
Am văzut-o cum se apropie, simțindu-i respirația cum se lovește de fața mea.
–Totul a fost pentru tine. A șoptit peste buzele mele.
Am înghițit în sec.
–Poate tu te-ai îndrăgostit de Xander Black. Dar eu? Eu m-am gândit numai la tine, Avril Cunningham! În tot timpul ăsta.
Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Nici n-am apucat să clipesc. Și-a lipit brutal buzele de ale mele, sărutându-mă de parcă mâine lumea ar lua foc.
Mișcările ei nu erau lente și nici timide. Doar vorbim de Rayia! Nemernica era sigură pe ea și mă săruta cu îndrăzneală și, la dracu, uitasem cum se simțea! I-am simțit palmele cuprinzându-mi șoldurile și m-a tras mai aproape. S-a despărțit de mine pentru un moment, uitându-se la mine întrebător.
La dracu, ce mai aveam de pierdut? Am tras-o înapoi și, de data asta, eu am fost cea care a inițiat sărutul. I-am oferit control deplin asupra mea. Tot ce fac este controlat de ea, de atingerile ei. Nu mă pot hotărî dacă e bine sau dacă mă condamn singură... probabil amândouă.
–Trebuie să-mi promiți un lucru! Se chinuie să-mi vorbească printre sărutări, în timp ce mă scapă de pantaloni.
–Ce?
–Nu te gândi la el.
Da, de parcă n-aveam suficiente motive să ajung în iad!
CITEȘTI
Gamble on souls
Romance"-Mă urăști? -O parte din mine te urăște. Urăște tot ce mi-ai făcut și cauzat. Îmi spune că e greșit să fiu aici. Strigă fără oprire să plec și să nu privesc înapoi! -Iar cealaltă? -Cealaltă parte e sufocată de iubirea pe care ți-o port ne...
