Gamble on souls

Capitolul 12.

"De parcă n-aș avea deja suficiente motive să ajung în iad."
★

   –Deci ce ai de gând să faci? Mă întreabă Rayia, în timp ce se lasă comodă în fotoliul din camera de hotel.

   Alesesem să rămânem o noapte în Chicago. Îi povestisem ce se întâmplase mai devreme în bar, cu excepția unei singure părți. Secretul lui Dominique nu era al meu ca să-l împărtășesc, așa că îi spusesem blondei că toate opțiunile îmi fuseseră oferite de Cassian.

   Iar acum încercam să-mi pun ordine în gânduri. Doar că Rayia avea alte planuri.

   Mă privea atentă, cu un braț sprijinit de fotoliu, în timp ce își ducea țigara la buze cu o relaxare aproape enervantă.

Privirea ei îmi alunecă lent spre decolteu și mă blestem instant că alesesem să rămân doar în sutien.

   Dar transpiram prea tare din cauza sevrajului ca să suport altceva pe mine. Tot corpul îmi ardea și îngheța în același timp.

Numai că Rayia nu se oprește, continuând să mă analizeze fără nicio jenă, iar asta îmi încordează automat mușchii.

   –Relaxează-te, prințeso. N-am să te mușc! Vocea ei degajată îmi spune clar că observase fiecare reacție a mea.

   –Rayia, nu am chef de porcăriile tale. Dispari!

Încerc să o expediez rapid, dar nu fac decât să o provoc și mai tare.

În două secunde e deja lângă mine pe canapea. Mult prea aproape.

   –Oh, haide... nu-ți amintești cât de bine ne distram înainte?

Îmi șoptește direct la ureche și mârâi frustrată când îi simt degetele atingându-mi lent umărul.

–Cât de distractiv era să ne jucăm prin casa lui Zeke...

   –Eram mult prea drogată ca să-mi amintesc! I-o tai scurt.

   Îmi aminteam perfect. La dracu', poate prea perfect. Rayia Volkov fusese una dintre cele mai intense experiențe din viața mea.

În haosul ăla bolnav în care trăiam atunci, ea devenise o gură de aer exact în momentele în care simțeam că mă sufoc.

Periculoasă.
Impulsivă.
Complet dementă.

Și exact de asta funcționase atât de bine între noi.

Cea mai rea parte? Alek nu avusese nici cea mai mică idee. Poate tocmai secretul făcuse totul atât de palpitant.

Rayia își plimbă degetele leneș pe brațul meu, iar eu îi prind imediat încheietura.

–Nu începe.

Rusoaica își înclină ușor capul și mă privește amuzată.

   –Mă gândeam eu că o să spui asta.

Din buzunarul de la spate scoate un plic mic, iar stomacul mi se strânge instant când îl văd.

La naiba. Ochii îmi fug spre el înainte să mă pot controla.

Rayia observă imediat. Evident că observă.

–Cât a trecut de la ultima doză, prințeso?

Îmi încleștez maxilarul și îmi mut privirea în altă parte.

Încercam din răsputeri să nu las nenorocirea aia să mă controleze acum. Aveam nevoie de o minte lucidă. Aveam nevoie de control.

   –Serios? Așa ai de gând să procedezi? Întreb rece. Ce urmează, Rayia? O să mă droghezi ca să ajungi cu mine în pat?