Gamble on souls

Capitolul 12.

"De parcă n-aveam suficiente motive să ajung în iad!"
★

–Deci ce ai de gând să faci? Mă întreabă Rayia, în timp ce se face comodă pe fotoliul din camera de hotel.

Alesesem să rămânem o noapte în Chicago. Îi povestisem ce se întâmplase mai devreme în barul ăla, cu excepția unei părți. Secretul lui Dom nu era al meu pentru a-l împărtăși, așa că-i spusesem blondei că opțiunile îmi fuseseră oferite de Cassian.

Iar acum, încercam să-mi pun ordine în gânduri, doar că Rayia avea alte planuri.

Mă privea atentă cu un braț rezemat de fotoliu, în timp ce cu o mână își ducea țigara la buze. Își cobora privirea lent spre decolteul meu și dintr-o dată mă blestem că alesesem să rămân în sutien. Doar că acum mă apucaseră transpirațiile din cauza lipsei de droguri.

Dar nu s-a oprit acolo. A continuat să mă analizeze nonșalantă, lucru care m-a enervat și mi-a făcut mușchii să se încordeze.

–Relaxează-te, scumpo, n-am să te mușc! Parcă citindu-mi gândurile, mi-a vorbit degajat, dar n-a încetat cu holbatul.

–Rayia, nu am chef de porcăriile tale, dispari! Am încercat să o expediez rapid, dar n-am făcut decât să o stârnesc și mai tare.

Din doi pași a fost lângă mine pe canapea.

–Oh, haide! Nu-ți aduci aminte cum ne distram înainte? Îmi șoptește senzual la ureche și mârâi frustrată când mă atinge lent pe umăr. Cât de excitant era să ne distrăm în casa lui Zeke?

–Eram mult prea drogată ca să-mi aduc aminte! I-o tai scurt.

La dracu! Normal că îmi aduceam aminte! Rayia a fost una dintre cele mai bune partide din viața mea. A fost ca o gură de aer în momentele în care mă sufocam. Și partea cea mai rea? Alek n-are nici o idee. Poate că de-asta era atât de palpitant!

–Mă gândeam eu că o să spui așa ceva! De la spate scoate un plic și ochii îmi lucesc instant. Cât a trecut de când nu ți-ai luat ultima doză, prințeso?

Încercam să nu las drogurile să mă afecteze tocmai acum. Aveam nevoie de o minte lucidă.

–Serios? Așa ai de gând să procedezi? O întreb plictisită. Ce o să faci, Rayia? O să mă droghezi ca să ajungi cu mine în pat?

–Nu te-am auzit să te plângi data trecută? Ah, am uitat! Data trecută nu exista nici un Xander Black! Surâde amuzantă și normal că era un joc pentru ea.

–Te avertizez, nu vrei să ajungi acolo!

–Am atins cumva un subiect sensibil?

–Rayia! O previn furioasă.

–Exact despre asta vorbeam! Nu ești pregătită să-i faci față! Cu dependența ta și toate rahaturile care ți s-au întâmplat în ultima vreme, o să cazi din nou în brațele lui! Trebuie să fii puternică. Da, l-ai iubit, dar te-a abandonat de parcă nu ai fi însemnat niciodată nimic pentru el! S-a folosit de tine, Avril!

Se ridică furioasă în picioare și m-am simțit pusă la zid. Privirea ei tăioasă m-a făcut să îngheț pe loc. Simțeam cum fiecare cuvânt al ei mă lovește ca un fulger, lăsându-mă fără replică și copleșită de vinovăție.

Nu voiam să mă simt pusă la zid. Nu voiam să simt vinovăție. Nu eram vinovată cu nimic! Un val de furie mă cuprinde și răbufnesc:

–Și ce vrei să auzi de la mine, Rayia? Că sunt slabă? Că am picat în plasa lui? Că am crezut în minciunile lui? Ei bine, nu o să-mi cer iertare pentru nici una din toate astea! Pune-mă la zid cât vrei, du-te la Zeke și spune-i tot, dar nu o să-mi cer iertare pentru că m-am îndrăgostit de Xander! Nu voi regreta niciodată că am ales să îl iubesc. Și n-am de gând să vă las să mă învinovățiți!

–În sfârșit, înțeleg ce a meritat să-i oferi încă odată sufletul tău! Răspunde gânditoare.

–Nu "ce". Cine!

–Ai făcut o înțelegere pentru Lucy, doar ca să-l răzbuni pe Xander! Niciuna din toate astea nu are legătură cu tine. Tot ce faci, faci pentru el!

–Nu e vorba doar de Xander, ci de noi toți! Lucy și-a bătut joc prea mult cu viețile noastre.

   –Singurul fir care te mai ține atârnată de realitate e răzbunarea. Hai să dăm cărțile pe față, prințeso, ai renunțat să mai lupți!

   –Nu mai pot lupta, Rayia, am obosit și nu știu de ce!? De ce mă simt așa? Ar trebui să fiu bine! Am renunțat la droguri, la alcool, la tot!

   Frustrarea nu-mi dădea pace. Chiar încercam să mă repun pe picioare. Renunțasem la tot ce era toxic și în continuare, mă simțeam la pământ.

–Pentru că tu te străduiești, în timp ce mintea ta vrea să moară.

   Și uite crudul adevăr. Parcă totul se învârtea în jurul lui. Doar că...datorită lui am ajuns să știu ce e iubirea adevărată. Eu și Xander nu eram un cuplu perfect. Ne certam des, ne enervam, trânteam uși, spărgeam chestii. Dar credeam că la finalul zilei, iubirea noastră era una sinceră. Iar lucrul asta îmi dădea putere să continui, pentru că în toată nebunia asta, el era singurul om pe care mi-l doream lângă mine în fiecare secundă. M-a făcut să-mi iubesc viața, mi-a dat speranță. Și totuși...a fost decât o iluzie. Xander mi-a frânt inima în moduri în care nu credeam că e posibil.

   –Toate deciziile și riscurile pe care le faci pentru el, se vor întoarce împotriva ta într-o bună zi, Avril!

   –Știi cum e să fii atât de îndrăgostită de cineva, încât să nu poți respira? Am crezut că odată cu plecarea lui din nou, o să pot respira, dar mă sufoc și mai tare.

   –Există momente în care tot ce îți dorești e să dispari. Dar poate, când tu crezi că vrei să dispari, tot ce ai nevoie este să fii găsit.

–Nu înțeleg.

–Crezi că a fost ideea lui Zeke să mă trimită aici? M-am încurntat, neînțelegând despre ce vorbește.

   –Tu?

   –La dracu, da! Din momentul în care ai plecat, am încercat să te protejez din umbră. Cine crezi că l-a ținut pe frati-tu departe de belele? Sau crezi că a fost o întâmplare că Zeke nu a acționat până acum? Cine crezi că i-a șoptit în ureche în tot timpul asta?

   –De ce? Am reușit să șoptesc, fiind stană de piatră.

   –Pentru tine!

   –Cum?

   Am văzut-o cum se apropie, simțindu-i respirația cum se lovește de fața mea.

   –Totul a fost pentru tine. A șoptit peste buzele mele și am înghițit în sec. Poate tu te-ai îndrăgostit de Xander Black, dar eu m-am îndrăgostit de tine, Starr Cunningham!

   Totul s-a întâmplat într-o fracțiune de secundă. Nici n-am apucat să clipesc. Și-a lipit brutal buzele de ale mele, sărutându-mă de parcă mâine lumea ar lua foc. Mișcările ei nu erau lente și nici timide. Doar vorbim de Rayia! Nemernica era sigură pe ea și mă săruta cu îndrăznețe și la dracu, uitasem cum se simțea! I-am simțit palmele cuprinzându-mi șoldurile și m-a tras mai aproape. S-a despărțit de mine pentru un moment, uitându-se la mine întrebător.

   La dracu, ce mai aveam de pierdut? Am tras-o înapoi și de data asta, eu am fost cea care a inițiat sărutul. I-am oferit control deplin asupra mea. Tot ce fac este controlat de ea, de atingerile ei. Nu mă pot hotărî dacă e bine sau dacă mă condamn singură...probabil amândouă.

   –Trebuie să-mi promiți un lucru! Se chinuie să-mi vorbească printre sărutări, în timp ce mă scapă de pantaloni.

   –Ce?

   –Nu te gândi la el.

   Da, de parcă n-aveam suficiente motive să ajung în iad!