Trebuie să mă iubești? 🩵 2

Capitolul 24

- Călătorești fără mine și nu ai grijă de tine. Lovindu-mă așa. Ce ar trebui să fac cu tine? a spus Nan cu voce tare, făcându-l pe Mac să dă din cap și să se uite la iubitul său cu o expresie bocitoare.

— Nu  am vrut să vin la spital, răspunse Mac sarcastic.

— Știi cât de supărat am fost când am aflat că ești la spital? întrebă Nan.

-Ce,  ești îngrijorat pentru mine? Ești supărat mai întâi? întrebă Mac înapoi.

Nan îi aruncă lui Mac o privire aprigă, așa că Mac a continuat să-și pună capul pe pieptul acelei persoane pentru că nu voia să fie certat.

- De aceea sunt atât de îngrijorat și supărat. Cât de bine mai am timp să mă calmez? Înainte să vin să te văd, a spus din nou Nan.

Mac a tăcut și nu a spus nimic pentru că îi era teamă că dacă se  va certa  cu Nan  , cearta  s-ar transforma într-adevăr într-o luptă.

-Astăzi vei fi cu mine, nu-i așa? Deci nu lucrezi Bangkok și ce vei face mai departe? întrebă Mac când și-a amintit.

-Am renunțat la slujba mea ca să te văd aici. Lasă-mă să rezolv cauza care te-a dus la spital în primul rând. Apoi te voi duce înapoi la Bangkok. Nu mai trebuie să călătorești cu ceilalți, te poţi întoarce să mă ajuţi. E mai bine şi pentru tatăl tău.

Nan a vorbit cu o voce profundă, făcându-l pe Mac să se simtă vinovat că și-a făcut iubitul să plece de la muncă.

-Vreau și eu să merg acasă, a răspuns Mac, cu vocea scăzută, apoi a oftat puternic.

— Chiar mergi la restaurant? întrebă Mac când și-a amintit.

- Da, trebuie să aflu cum ai reușit să mănânci usturoi. Dacă nu, sunt îngrijorat din cauza asta. Dacă ai greșit atunci te voi certa, va trebui să fii mai atent decât atât. Nu e de glumă.... dacă pierzi mai mult poate chiar să mori....restaurantul va fi responsabil pentru orice..... Nici măcar nu m-am gândit .....- la restaurant sau am cerut ceva, am vrut doar să știu că ai grijă de tine însuți.

- Când pleci? întrebă Mac.

— După-amiază, răspunse Nan și Mac
dădu din cap.

— De când te-ai trezit? el a intrebat.

— Cu doar o clipă înainte să ajungi, spuse Mac din nou.

Atunci du-te la culcare. Sunt chiar aici
spuse Nan, iar Mac l-a eliberat din brațele lui apoi l-a ajutat să-l ridice pe Mac să se întindă cu o pătură peste el. Nan sa   mutat  pe un scaun lângă pat Mac privea chipul iubitului său .

— Obosit? întrebă Mac ridicând puțin o sprânceană

-Despre? întrebă Nan înapoi scurt.

- Te-ai săturat să continui să cauți și să te schimbi așa? Ai de gând să lucrezi și să câștigi bani să mă pui să studiez și să-mi trimiți să-i folosesc? Mulți dintre subalternii tăi muncesc mult. Te-ai săturat? a întrebat Mac .Știa că iubitul lui era foarte obosit ,mai obosit decât el.

-Au asta doare! strigă Mac în timp ce Nan îi plesni pe frunte.

-Nu mai întrebați despre asta. Există cineva care lucrează și nu este obosit? Toți ceilalți sunt obosiți și ei...Ai acceptat și munca cu jumătate de normă. Ești obosit?  Nu ești singurul.... Eu' sunt mai bun decât tine pentru că nu am nevoie să mă așez și să fiu stresat  studiind despre trimiterea lucrărilor la profesori, examene sau să stau și să aștept să văd când vei absolvi ca tine , a explicat Nan.