Cap 1: Epoca întunericului
-Nu credeți că oamenii se uită ciudat la noi? Cand trecem acum pe langă ei? întreb cu voce joasă. Și continui să mărșăluiesc pe cal spre porțile palatului regal.
-Eu sincer am avut mereu sentimentul că se uită așa in fiecare zi. Nu e nimic straniu, te obișnuiești in timp. mă asigură Ivar.
-Ori poate au un motiv, pentru care nu ne dau pace. Fiindcă nu ne plac. E simplu. Să privești in sufletele oamenilor. Orice sentiment il au, il afișează pe chipuri. Chiar și cand vor să inșele, nu reușesc să scape de ce ii apasă in acel moment. Se dau ei cumva de gol. murmură atunci Soren încruntat.
-Cel mai probabil s-a intamplat un anumit eveniment la palat.
-Da soră. Plec și revin acasă și mă simt parcă un intrus pe propriile meleaguri.
-Eu sinceră să fiu frate, in multime mereu m-am simțit nedorită. Soren are dreptate. Oamenii nu ne plac.
-Sigur cred că stăm degeaba in palat și că mancam și bem pană seara. adaug eu incruntat.
-Chiar și de ar fi așa, este cumva asta treaba lor? Fiecare să iși vadă de propria sa treabă. intervine Soren cu ochii aprinși. Iar eu clipesc surprins.
-Calmează-te, vrei să faci vreo scenă in fața lor?
-Dacă nu aș călări acum, sigur aș face eu mai multe. bombane el iritat. E ușor să critici, să judeci, fără să nu cunoști adevărul. Oamenii noștri au nevoie de mai mult decat educație. Au nevoie să fie mai in ton cu emoțiile și sentimentele lor.
-Nu cred că au chef de lecții de iubire, la ora asta. adaugă și Eira, sora mea.
-In fine, atunci să ne bucurăm de faptul că il iubesc pe Egor. il aud pe Ivan cum incearcă să ne impace pe toți. Atata vreme cat conduce el și stă intre ei și noi, nu vom avea probleme.
-In afară de barfit familia regală mai fac ceva? Ah, și evident, se vaită că lucrează pămantul. Oare ce doresc să facă cu vietile lor? Au impresia că fără muncă se caștigă ceva? Și familia mea a fost una modestă. In urmă cu multi ani. Dar, am muncit, să fim aici unde suntem astăzi.
-Soren, bine că te descarci, de acum inainte știu să nu te las singur cu multimile. Nu iti face bine să stai prea mult printre oameni.
Il văd cum pufnește scurt. Și cum o ia inainte. Fu chiar primul care pătrunse in galop dincolo de porțile regatului.
-Nu a dormit prea bine aseară. incearcă să il scuze Ivar, dar eu ii zambesc liniștit.
-E in ordine. Știm de ani buni ce temperament aprins are.
-Mie mi se pare că greu il mulțumește ceva pe lumea asta pe lordul Kai. ingana și Eira amuzată.
-Si cand te gandești că in urmă cu putină vreme il credeai soțul perfect pentru tine, soră. o tachinez pe Eira. Și văd cum imi aruncă o privire aprigă. Asemînîtoare cu cea a lui Soren. Ce personalitati similare păreau că au uneori cei doi...
-Am spus că eram interesată. Nu infatuată. Nici indrăgostită. De lordul Kai.
-Mai degrabă iubea rapiditatea cu care ii punea la punct pe oameni cu cuvinte nobile. ranjește atunci in direcția sa Ivar. Sora mea in schimb se uită lung la mine.
-Sper că mă cunoști, frate. Am trăit totuși peste 20 de ani aici la palat, impreună. Aș fi dezamagită să știu că mă crezi incă sora ta mai mică slabă și neputincioasă. Mai ales cand știi că manuiesc sabia mai bine decat tine.
CITEȘTI
Epoca întunericului
FantasyUn stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.