Epoca întunericului

Capitolul 2

(credit to the owner of the photo)- la media prințesa Dagna

Capitolul 2: Dansul umbrelor

-Nu ar trebui să fii mai bucuroasă? Decat mine? Alesul inimii tale sosește in regat. Curand. O să il ai in sfarșit la degetul mic. Așa cum ți-ai dorit mereu. De ce ești așa întunecată la chip? Eu nu te inteleg soră. 

Las peria in jos și ii arunc o privire lungă Namyei, sora mea mai mare.

-Oricum ai vedea lucrurile acesta e un mariaj aranjat. O alianță pe care tata o va exploata mai pornit ca înainte.

-Știu, obsesia tatei cu regatul Ronania e uneori nejustificată. Suntem cel mai întins regat de pe continent. Pană și cele mai indepărtate state încearcă să ne intre in grații. La ce bun să stai cu ochii pe acel amărat de regat? La un anumit moment dat vor dispărea de pe hartă. La fel ca multe altele de dinaintea lor.

-E ceva cu regatul lor. Sunt aparte, Namya. Mă așteptam ca să observi pană acum asta, soră.

-Și tu il vrei pe acel prinț Erling pentru că e deosebit și arătos? mă tachinează ea amuzată. Spune ce vrei, soră. Însă nu il iubești. 

Privesc peria de culoare neagră și mă gandesc o clipă să o arunc în ea. Dar, simplul gest m-ar secătui si mai mult de forțe. În plus, mai am cateva bucle de păr de îndreptat.

-Ia-ti niște mărgele la gat. Încearcă să ii atragi cumva atenția.

-El niciodată nu m-a plăcut.

-Uneori și animozitatea poate deveni ceva mai mult, dacă știi cum să iti joci cartea. Ce ti-am spus de atatea ori soră? Nu iti dezvălui niciodată intențiile. Cnad vine vorba de un bărbat trebuie sedus, cucerit, nu descoperit, sau iubit. Ei nu vor dragoste. Crede-mă.

-Chiar dacă simt ceva pentru prințul Erling nu voi lăsa aceste emoții să mă conducă. Mai ales în vremurile pe care le trăim. Am sentimentul că tata plănuiește ceva măreț. Și nouă nu ne zice nimic.

-De ce să ne spună nouă, ceva? Ai uitat că suntem femei? Noi trebuie doar să facem copii și să ne căsătorim.

-Și te-ai resemnat deja, soră?

-Sunt deja căsătorită cu generalul Griffin. Și am doi copii. Pe mine m-au ingenuncheat demult. O să mă asigur că nu vor face la fel cu tine. Trebuie să existe o cale să ajungem și noi la putere.

Putere. Ce cuvant neprețuit ii scapă surorii mele pe buze.

Un cuvant interzis, care nu ar trebui să existe in inimile noastre reci și lipsite de iubire. 

-Mama a încercat. Nici măcar ea nu a reușit. Ce te face să crezi că noi vom avea mai mult succes?

-Să așteptăm. Poate sosirea convoiului roial din Ronania ne va oferi oportunitatea pe care o așteptam.

-Dacă nu am fi noi însă, ei nu ar conduce peste nimic. marai scurt. Și incerc să nu imi arunc privirea in jos, spre brațele acoperite de manecile lungi ale rochiei.

-Știu, soră. Există multă nedreptate în acest castel. Din ce observ nici măcar fratele nostru Kian nu ne va fi de prea mult ajutor.

-Fiindcă se gandește numai la sine. Să nu iși piardă poziția de prinț moștenitor, sau viața. În proces.

-Ei bine, il inteleg de ce se poartă așa. Și eu aș fi speriată dacă aș avea două surori cu caracter puternic. Și care refuză să fie la fel ca restul femeilor din istorie. Șterse, uitate. Lăsate să rămană doar niște nume, pe o hartie.