Epoca întunericului

Capitolul 9

Capitolul 9: Voi sunteți salvarea Ronaniei

Soren pov

-Nu ți se pare că Eira se poartă ciudat? În ultima vreme? mă întreabă a doua zi Erling în timp ce se aranjează ca de fiecare dată în fața oglinzii.

-Mai ai de gand să tragi mult de haina aceea? S-ar putea să îți rupi singur manșetele, dacă mai continui.  

-Nu zice asta! Ori de cate ori o spui se întamplă ceva rău. Parcă arunci vrăji asupra mea.

-Sunt sigur. Păcat că nu am vreun schelet de șoparlă la mine, ca să îți citesc in stele. De ce ai crede că e ceva în neregulă cu Eira?

-Mi s-a părut tăcută. Și puțin reținută. Chiar și cand eram doar noi ieri și vorbeam. Am crezut că se va bucura că o informăm cu privire la ce am aflat. 

-Poate s-a simțit exclusă. Știi că dorește mereu să ia parte la toate aventurile noastre. Nu am observat nimic, să știi. tun stanjenit. Și mă abțin cu greu să nu mă pleznesc peste față.

Dacă mai doream vreo altă dată dovadă a sentimentelor mele, acum o aveam și pe aceasta de adăugat.

-Să nu mai zic și de Ivar. De obicei e mereu sigur pe el. Foarte arogant. Și are adesea un ton certăreț. Dar de cand era să se arunce și el pe fereastră parcă e o altă persoană. Îmi fac griji in privința lor.

-Nu vreau să mai fiu la randul meu un motiv de ceartă. Cred că ar trebui să le spui despre ce ascund.

-Soren, nu pot vorbi  în locul tău. Dacă trebuie să afle de la cineva, doresc să fii tu acela.

-Fie, cum dorești. Oricum, zambesc atunci scurt și imi arunc privirea în direcția lui. Am citit tot ce mi-ai dat pe mană. 

Nu am de gand să îți spun însă cat de mult m-au atins. Ori că știam deja despre existența lor. 

-Ce e cu ranjetul ăla? îmi aruncă el o privire iscoditoare. Îți razi de mine? Și de sufletul meu deschis și bun?

-Dimpotrivă, am fost foarte uimit de faptul că unul ca tine așa mai greu de cap se va prinde de un așa mare secret.

-Mare secret? Nici măcar nu ai făcut vreun efort să îl ții ascuns! Imaginează-ti că altcineva va fi mai isteț ca mine și va afla. Recunoaște, măcar de data asta, haide! ridică el degetul in direcția mea. Și mă plec batjocoritor în fața lui.

-Am greșit. Trebuie să mai invăț cum să pretind să fiu așa un ticălos sofisticat ca tine.

-Ticălos?

-Am zis sofisticat. Ai inteles greșit restul cuvintelor.

-Tata avea habar de adevăr? Acum inteleg de ce te uitași așa la mine, inainte. Dar nu pricep altceva. Nu trebuia fratele meu, Egor să fie acela? În privinta căruia trebuie să iti arunci toată grija?

-A fost din ordinul regelui Egil. Si din dorința tatei, de asemenea. Pote tatăl tău s-a simțit vinovat de faptul că nu o să fii tu următorul la tron. Și a dorit să te recompenseze cu altceva. Ori, doar a vrut să se asigure că vei supraviețui și nu vei pieri ucis la curtea noastră. Nu cred că știa. L-ai auzit mereu cum vorbea despre dragoni. 

-Lordul Kai, tatăl tău insă era conștient.

-Păi, el era păzitorul, nu? ridic din spranceană amuzat. Era și normal să cunoască toate aceste taine. Să nu iti mai zic și faptul că se intelegea cu liderul nostru mistic Ve.

-Trebuia să mă prind eu că cei doi pun ceva la cale. Ve mereu a fost acel gen de persoană care vedea mai multe decat restul oamenilor. Oricum nu am de gand să stau să pierd timpul aici in zadar. O să mă asigur că devin soțul Dagnei și că ne mențin in viață.