Epoca întunericului

Capitolul 5

(credit to the owner of the photo, used for aesthetic purposes only)- la media prințesa Eira Asta 

Capitolul 5: Un drum fără întoarcere

Dagna pov

-Poate ar fi mai bine dacă aș rămane aici cu lordul Helvar si familia lui. spun brusc in timp ce imă inchei la vesta din piele cu greutate. Nu am dorit să o mai zoresc așa mult pe Alicia și cum biata de ea era incă obosită de pe urma drumului i-am dat permisiunea să se odihnească puțin.

Eu nu am idee dacă voi apuca să pun geană pe geană in această seară. Chiar și dacă vom ucide varcolacul eu tot mă voi teme. De ce va urma la final. Mă tot intreb dacă vom mai scăpa și de această dată cu toții vii. Am văzut cu proprii ochi de cate ori erau Erling și ai lui să piară.

-Nu știi să lupți? mă intreabă mirată Eira. Iar eu clatin scurt din cap. Și imi plec atunci capul in jos.

-Dagna, nu trebuie să fii așa dură cu tine. Nu toată lumea e făcută pentru lupte. Asta nu inseamnă că ai dreptul să te desconsideri așa repede.

-Poate fratele tău are dreptate. Nu sunt bună de nimic.

-Fratele meu e un prost imatur. Il iubesc mult, dar mai are multe de invățat. Nu e deloc experimentat in multe, mai ales in vorbitul cu fetele. Imi cer scuze in numele lui.

-Nu ar trebui să mă vezi și tu drept inamica ta? o intreb mirată. Iar ea zambește scurt.

-Dagna, niciodată nu te-am considerat un pericol la adresa fratelui meu.

-Familia mea vă dorește răul. spun atunci contrariată. Zambetul de pe chipul ei se lărgește atunci si mai mult.

-Tu insă nu vrei să rănești pe nimeni. Corect?

-De ce vrei să imi oferi oportunitatea asta de a mă explica? Ce urmărești, Eira?

O văd cum se uită o clipă confuză la mine cu ochii săi căprui.

-Nimic. Vreau doar să te cunosc pe adevărata tu, Dagna. Nu pe acea Dagnă pe care o văd toti, inclusiv fratele meu.

-Sendozia nu e un loc prielnic pentru prietenii si relații sincere.

-Relațiile sincere și adevărate se creează oriunde, atata vreme cat doi oameni se incred unul in altul. Totul pornește de undeva.

-Da, de la incredere. Cine spune că eu mă bizui pe tine? 

-Am văzut cat ești de singură. Adesea. Mă intrebi de ce imi pasă. Știu prea bine că dacă nu m-aș fi născut in Ronania poate aș fi avut parte de același tratament. Ambii mei parinti sunt oameni de vază. Tata nu ia niciodată o hotărare fără să nu se consulte cu mama mea si cu consiliul. Cu oamenii din regat. 

-Ei bine, aici totul e altfel. Regele Sven, tatăl meu deține toată puterea. Odată cu fratele meu.

-Mie mi s-a părut că păstrezi o mare distanță față de fratele tău.

-Nu suntem așa apropiati. Ca tine și Erling. Tu ai trăit o viață intreagă alături de ei. Am văzut cat de bine vă intelegeti.

-Nu il știu așa bine decat pe Erling. Lordul Kai a fost un nobil loial tatei si un bun prieten al său. I-a dat candva și sigiliul regal spre pază. Un astfel de rol a avut tatăl lui de indeplinit. După moartea lui, Soren ne-a fost incredințat nouă. El și Erling au fost de nedespărțit de atunci.

-Dar Ivar? 

-Oh, el a apărut mai tarziu. Am fost mereu eu, Erling si Soren. 

-Il placi cumva? Pe lordul Kai? o intreb și văd cum pare pentru prima oară nesigură. Crispată.