Epoca întunericului

Capitolul 6

(credit to the owner of the photo)- Ivar Skoskai- Ivar Conton, fake name 

Capitolul 6: Vreau să fiu sincer

Soren pov

-Ești destul de tăcut astăzi. remarcă Erling de indată ce pășește in camera pe care o impart cu prințul Kian.

-Eu cred că așa îmi e firea. ii dau replica. Și il aud cum țațaie nemulțumit de răspuns.

-Am tot visat urat aseară. Tot soiul de coșmaruri fără sens. Nu știu de ce să mă mai tem. Avem dușmani peste tot. De la doriasani pană la dragoni și cei de aici.

Mă abțin cu greu să nu sar in apărarea dragonilor, ca de fiecare dată. 

-A fost și vreunul mai incitant? 

-Definește acel soi de vis.

-Ce vrei atunci să facem, prințe Erling? schimb subiectul fiindcă constat cat de nepregătit este cam in toate aspectele vieții sale. Să renunțăm la luptă?

Ochii lui albaștri sunt plini de durere.

-Chiar dacă supraviețuim și cumva am reuși să îi infrangem pe cei din Sendozia, totul e in van. Fiindcă nu avem unde să ne intoarcem. Țara noastră a fost atacată și cucerită. Regina lor nu va arăta milă familiei regale. Ne-ar ucide pe toți, dacă ar putea. Nu mai avem unde să ne intoarcem. Am pierdut totul.

-Vă înșelați, prințe. il contrazic deși sunt la randul meu obosit. Nu suport să văd acea suferință de pe chipul său.

-Ai de gand să îmi spui să imi păstrez speranța?

-V-ați rugat astăzi? îl intreb serios și văd cum se oprește brusc din a-si jeli soarta nefastă.

-Da.

-Si cum v-ați simțit?

-Mai bine, mai sigur pe mine, cumva. Nu a durat mult sentimentul însă.

-Noi credem într-o divnitate care ne apără. Dacă Ronania a picat, in mod cert este un motiv pentru asta. Poate meritam căderea asta, ca să ne trezim. Nu e nimic pierdut. Nu cat timp poprul va trăi, și va riposta și va continua să lupte pentru a supraviețui. Ca să ne recaștigăm țara, va trebui să ne aliem chiar dacă nu vrem asta cu sendozienii. Fără ei nu putem face vreo mutare.

-Îmi ceri să devin din voință proprie marioneta lor.

-Pentru propriile noastre scopuri. În timp ar trebui să reușim să le aflăm și lor slăbiciunile. Și să găsim o cale să ii manipulăm și folosim la randul nostru.

-Eu mi-am dorit mereu numai pace, între toate regatele lumii. 

-Prințe Erling, nu toți bărbații urmează virtutea. Ori căile cele bune. Din această cauză vor fi mereu războaie. Insă sunt mereu opriți de alții, care știu să mențină un echilibru, să vadă dincolo de limitele infinite ale puterii.

-Singura cale prin care pot lovi in ei, este dacă lovesc in Dagna.

-Îi vei frange atunci inima, pe viitor?  Nu e un gest demn de un prinț.

-Nu am de ales! tună el furios, dar il smucesc atunci de braț spre mine.

-Mereu există o cale. Mereu ai de ales. îi zic. Și il forțez să se uite in ochii mei. Ascultă-mă, nu ești singur. Cat timp trăiesc, voi căuta la randul meu căi. Prin care să recuperăm ce am pierdut. Insă dacă abandonezi lupta și alegi să se porți ca ei am pierdut din start. Nu suntem ca ei, Erling.

Îl văd cum iși pleacă atunci capul in jos.

-Nu am fost niciodată puternic. Așa ca tine.

-Atunci începe să devii. Treptat. Știi cand ești cel mai puternic?