Capitolul 16: Suntem incercaţi
Erling pov
—Cum de poti fi asa de calm? Ma intreaba Eira cu voce joasa cand Melthe fu convocat in graba de regina Evandra.
—Cred ca incep sa inteleg cum decurg lucrurile, sora.
—Eu cred ca tu ai înnebunit de cand te afli aici. Oameni au murit Erling! Si noi am fi putut sa ne aflam printre ei. Ochii ei caprui sunt innegurati. Buzele ii tremura. Iar chipul ii este palid.
—Crede sora si vei intelege atunci si tu mai multe.
—Nu inteleg. Ii aud raspunsul.
—Nu vezi ca suntem paziti? La orice pas? Oriunde ne—am afla?
—Oh, nu am realizat pe moment...
—Fiindca te focusezi numai pe ce e rau. Asa am facut si eu pana acum. Sorin si părintele Ve insa mi—au spus mereu sa fiu insa mai puternic, sa nu ma tem. Sa merg drept inainte fiindca nu lupt numai pentru mine. Ci pentru mai multe vieti.
—Ne pot descoperi oricand. Nu intelegi...
—Numai daca salvăm Doriasa ne vom putea salva patria.
—Sa ne pese de monștrii astia?
Incep atunci sa ii povestesc de visul avut in urma cu putina vreme.
—Daca preotul Cele ti—a spus toate astea...
—Cred ca stiu si cum anume.
—Sunt multi de care trebuie sa ne ocupam...
—Cei trei frati nu sunt problema. Ci Ruxandra. Trebuie sa ne asigurăm cumva ca punem pe unul dintre printi pe tron in locul sau. Poate cu ei ne vom intelege in final.
—Si crezi ca din bunatatea inimii ne vor ceda inapoi teritoriile?
—Trebuie sa le castigam increderea si sa ii ajutam sa se regaseasca. Daca Ve a spus ca suntem frati e posibil ca la un anumit moment dat sa fi avut aceeasi religie ca noi.
Ochii i se maresc surprinsi.
—Crezi ca asta e singura cale. Creatorul nostru. Credinta.
—Tu mai crezi in El, sora? Ii dau eu replica.
Si vad cum înghite in sec si cum isi pleaca scurt capul.
—Am cam uitat de tot ce avem si am vazut numai ce ne lipsește.
—Nu te voi minti, sora. Va fi greu. Am sentimentul ca multi ani vor trece pana ce vom ajunge sa ne implinim scopurile. Trebuie sa perseveram. Suntem deja cuceriti. Dar nu infranti.
—Bine ca esti inca in viata si ca ei nu stiu de tine. Mi—e frica insa. De ce crezi ca l—a chemat regina pe Melthe?
—Sigur planuieste sa il puna sa te urmărească pe tine. Trebuie sa fii atenta si sa nu ii faci jocul.
—Adevarul e ca daca nu ar fi intervenit Ivar si acel lord Sian...Nu stiu ce ni s—ar fi intamplat. Ieri.
—M—am indoit de el si acum regret. L—am urat fara sa mai vreau sa aud si parerea lui.
—Eu nu cred ca il pot...Nu am trecut peste tradarea lui. Inca. Spre deosebire de tine eu m—am deschis lui. I—am spus ce gandesc si nu m—am indoit niciodata de el ca tine. Si loialitatea sa.
—Si acum ce vrei sa faci? Sa porti lupta asta fara el? Avem nevoie de Ivar, Eira.
O vad cum in final tace si eu o ating pe numar.
—M—am tot rugat in timpul asta si aseara. Cand oameni nevinovati erau macelariti. Sa nu crezi ca pe mine nu ma afecteaza ce se intampla. Incerc sa merg insa mai departe.
![](https://img.wattpad.com/cover/354870506-144-k587597.jpg)
CITEȘTI
Epoca întunericului
FantasyUn stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.