Capitolul 22: O doresc
Erling POV
Proma luna de iarna sosi la fel de neasteptat ca si sfarsitul ultimului trimestru de toamna. Cand am ajuns cateva zile mai tarziu in Kator zapada deja se asternuse pe drumuri, timp in care un ger naprazmic se juca cu pometii mei inghetati.
-Mai traiesti, printe? Sunt atunci inghiontit prieteneste.
Dar nu de Soren. Ci de dusmanul nostru Melthe.
Nu mai scapam vreodata de tipul asta de pe capul meu?
-E doar putin frig
-Putin frig. Il aud pe Soren in spate cum pufaie iritat. Este un intreg prapad! Vantul insusi parva a devenit o fiara de nestavilit. Peste tot e numai zapada! Si gheata!
-Tu urasti iarna. Il aud pe Melthe cum spune. Incerci sa faci pe durul fiindca sunt si restul pampalailor cu noi, nu? Daca nu te stiu eu Amir, oare cine?
-Tu ce ai mai facut cu viata ta? Ma decid atunci sa ii inchid cumva gura.
Asa ca il atac cu punctul sau vulnerabil.
Propria lui viata privata.
-Te apuca acum cand suntem pe drum? Nici vorba. Nu aici, nu e sigur.
-Ai idee cu ce bestii vom avea de-a face?
-Sincer sa fiu, nu stiu. Ne-am confruntat mai mult cu vampiri si serpi de apa. Decat cu oricare alte creaturi.
-La asta ma gandeam si eu.
-Daca nu erau cativa oameni de-ai nostri care sa detina vechea religie de odata si trupele din partea Ronaniei trimise lunar am fi avut mai multe vieti omenesti pierdute. Mama mea traieste inca intr-unul din satele astea din Kator.
Ma uit mirat spre Melthe.
-Nu prea ai vorbit asa mult despre tine inainte.
Incerc eu sa pastrez parintele si continui jocul.
Desi nu am idee daca am gresit ori nu in a crede ca Amir si Melthe nu se deschideau intru totul unul altuia.
-Fiindca nu am avut ocazia. Si nu stiam daca ti-ar pasa cu adevarat.
-Si ce s-a schimbat acum?
-Ma simt singur la palat. Si doar un pion pe o tabla de sah.
Nu ar trebui sa imi fie mila de ticalos.
Si totusi...
-Eu sunt aici. Mereu, Melthe.
-Esti singurul oricum care ma vede cu adevarat. Pentru restul sunt doar marioneta reginei Evandra.
-Legatura noastra nu se va destrama vreodata.
-Mi-as fi dorit sa te vad pe tron, printe Amir. Chiar meriti sa conduci. Poate tin la Ivar si la Thenaia dar mereu te-am vazut numai pe tine capabil de rolul asta.
Ochii lui albastri se fixara asupra mea.
-Inainte de regina si ei esti tu, printe.
Atat de legati sunt? Nu mi-au dat aceasta impresie atunci cand ne-au asaltat in Sendozia.
-In sfarsit am ajuns! Chiar la fix! Il aud brusc pe Soren cum spune iar.
As vrea mult sa calaresc alaturi de prietenii mei. Dar ma abtin.
Si raman cu expresia rece si neimpresionata a lui Amir pe chip.
Nu am crezut ca va fi asa de greu sa duc viata altei persoane.
CITEȘTI
Epoca întunericului
FantasyUn stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.
