Epoca întunericului

Capitolul 35

Capitolul 35: Nu esti cine pretinzi ca esti

Soren pov

Cu o zi inainte de sărbătorirea nasterii lui Erling prințesa Thenaia a dorit sa se asigure ca totul se afla in regula in privinta dragonilor tinuti inchisi in interiorul mai multor lanturi muntoase si pesteri din orasul Oium. 

—Credeti ca ati putea sa ma insotiti amândoi? Cum acolo se afla si multe lacuri subterane vreau sa il tin cat mai departe pe Amir de ele. Stiu ca ma pot baza insa pe voi.

—Eira sigur va dori sa vina.

—Ma gandeam Ivar sa o las sa mai petreacă timp cu copiii si cu sotul ei, Lauto. Erling este si el foarte prins cu viata lui mistica. Iar singurii de incredere care mai raman sunteti voi.

—Daca te—ar auzi acum Kaitai si Sian sora...

—Nu doresc sa ii implic totusi. Dragonii doresc sa ramana un subiect marginas.

Nu am zis nimic pe parcursul conversației lor.

Desi eram iritat.

Puteam sa inteleg ca se tem de puterea lor, de ce erau capabili.

Insa de multe ori mi se parea ca le place sa abuzeze mult de ierarhia lor. Si sa aleaga sa ii foloseasca asa cand doreau la fel ca regina Evandra inainte.

De parca nu vorbeau de fiinte vii. Cu personalitate. Ci numai de niste animale.

—Pari furios. Il aud pe Ivar cum spune in timp ce il ajut cu mansetele de la redingota de culoare albastra.  

—Nu sunt.

—Nici macar nu ma privesti in ochi. Ce este? 

Tac iar. Ca apoi sa imi las privirea sa foloseasca asupra gulerului neglijat.

—Esti print de o viata intreaga si tot nu stii sa te aranjezi cum trebuie. Si sa te prezinta curtii.

—Cred ca a ramas ceva din servitorul Conton in mine. Ii aranjez cu grija gulerul moment in care degetele mi se atinsera in treacăt de lantul sau de la gat.

Cel de aur, cu dragonul maiestuos dăruit de mine in urma cu 5 ani.

Ma uit lung spre acei ochi de safir care imi par din senin foarte vii.

Treji. Parca imi cer sa ii salvez. Sa le fac dreptate.

—Are legatura cu ei. Nu? Se prinde el si imi arunc privirea in laturi. 

 —Mai conteaza?

—Normal ca da. Tu esti...

—Ce? Consortul tau. Si atat.

—Ma crezi indiferent?

—Nu imi spune ca iti si pasa prea tare...

—Soren, dorm cu tine de ANI intregi. Am ajuns sa inteleg multe. Si nu, nu sunt de acord cu ce face familia mea. 

—Ai fi putut sa preiei puterea...

—Nu am dorit—o niciodata. Daca o aveam pe ea nu mai te intalneam pe tine. Sunt sigur de asta.

—Dragonii sufera. Fa ceva Ivar. Ii cer brusc si inchid atunci depasit ochii.

Nu ma simt deloc bine. Nu cand am vazut ani de zile cum sunt tratati cei ca mine.

—Nu ai putea sa incepi sa ii conduci tu? 

—Te auzi? Sau ai uitat ce a spus tatal lordului Inoya? Numai regina lor ii poate elibera.

Nu sunt din cate stiu femeie.

—Si daca esti si tu ceva mai mult? Pana acum nu am aflat destinul tau.