La multi ani Romania! Ma simt nevrednic sa ma numesc roman pentru ca nu simt ca am facut nimic pentru aceasta tara. Abia am descoperit iar sensul credintei adevarate si tot mic ma vad in fata acestor doua mari daruri. Slava lui Dumnezeu pentru toate.
Capitolul 17: Cum sa uitam vreodata de ea?!
Eira POV
In seara care a urmat am pus genunchiul la rugaciune.
-Erling spune mereu ca e usor. Atunci de ce imi vine asa greu mie?
Poate fiindca inca ai indoieli si acum legate de ea?
Am inchis ochii si m-am rugat cu acel lant dat de fratele meu in dar mai devreme.
Nimic nu s-a intamplat.
Pana ce nu am adormit.
Cand am deschis ochii iar credeam ca nu am adormit deloc si ca sunt inca treaza. Cand insa am dat cu ochii de cei caprui blanzi, plini de iubire si compadiune ai parintelui Vee m-am inmuiat complet. Nu era singur. Alaturi de el se afla si parintele Netarie.
-Va las acum sa discutati.
Nu aveam idee unde ma aflu. Oriunde priveam vedeam numai copaci densi, verse impanziti de frunze. Nu goi cum sunt cei de acum.
Parintele Netarie imi zambi scurt si disparu in spatele unor desisuri.
-Printesa Eira. Vad ca la fel de indaratnica si nestatornica ai ramas.
Nu am idee cum sa o iau, ca pe un atac sau ca pe o afirmatie?
-Credeam ca nu va arati deloc celor vrednici.
-Esti la fel ca Egor si Erlingo odrasla a regatului nostru.
-Ronania?
-Intrebi fiindca iti pasa ori din obisnuinta?
-Nu stiti atunci de acei cativa saci pe care am reusit sa ii scot inainte sa fim invadati de catre doriasani?
-Stiu de acestia. Chiar ieri au ajuns la noi. Sper ca Miron nu ti-a creat probleme.
-Ma bucur sa stiu ca mai avem inca oameni de vaza care se gandesc la binele tarii noastre. Tun usurata. Insa cumva sufletul tot greu imi este.
-Mereu sunt oameni de acest soi. Dumnezeul nostru ofera mereu, mai ales cand esti vrednic.
-De ce va aflati aici?
-Dintr-un motiv serios. Mai multe chiar.
-Voi fi certata, nu, iar...
-Pai la fel ca Erling mai aveti nevoie si de palme. Nu doar de laude.
Oare cine ne lauda pe noi?
-Ce am mai facut...
-Nu poti trai in defray si necununata pana la final. Nu stii afarsitul desfranatilor, Eira?
Inima imi tresalta nervos in piept.
-Ca sa ajung dupa ca si Dagna? Vreau sa fiu tratata la fel ca fratii mei.
-Esti deja, Eira. Inca nu crezi insa. Dumnezeul nostru nu face diferente. La El nu exista ierarhii, stapaniri si lupta pentru a fi mai bun. Fiecare are un rost, un dar si ceva de indeplinit. Iti alegi singur insa calea.
-Ma tem, parinte.
-Nu ai de ce, Eira. Mai ales daca vei crede. Poti fi mama si razboinica. Stii povestea cu cei 7 copii din Sangeru care au luptat pentru domnitorul Gheara contra doriasanilor si au castigat atunci. Unul din ei era si o fata. Insa trebuie sa fii o mama crestina. Nu cu viata destrabalata, in huzur petrecuta la fel ca paganii din jur. Nu duc decat la moarte caile astea. DACA vei continua asa te vei imbolnavi grav, Eira. Si vei muri suflesteste. Apoi trupeste cand iti va veni timpul.
CITEȘTI
Epoca întunericului
FantasyUn stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.
