Epoca întunericului

Capitolul 28

Capitolul 28: Secretul lui Melthe

Erling pov

Nu m—am asteptat sa dau nas in nas cu Melthe la prima ora a diminetii in ziua urmatoare.  

—Cum a fost ziua ta libera? Il intreb in timp ce il poftesc in încăperile mele. Si il invit sa ia loc la masa.

—Ar trebui sa ne grăbim. Putin. Vei intarzia iar la intrunire. Sau ai uitat ce îndatoriri ai mai nou?

—Ai fost plecat o zi intreaga si totusi stii mai bine decat mine ce am de facut. Dar totodata iti reamintesc faptul ca mereu fac asa cum doresc. Iar acum intentionez sa intarzii. Sunt sigur ca nu vor discuta cele mai importante aspecte la inceput. Va fi toata lumea acolo. 

—Ar fi trebuit sa ma chemi ieri. Mai ales dupa atac.

—Ne—am descurcat. Nu iti fa griji. In plus, meritai sa iti mai iei putin mintea de la problemele acestui regat.

—Nu imi pasa atat de mult de regat, cat de siguranta ta. Amir.

Ma strâmb o clipa mirat. Uneori ii vorbea politicos. Cum se cuvine unui print. Alteori il striga pe nume. Nu reuseam sa inteleg cat de adînca era natura relatiei lor. Si pana cat de departe mergea ea.

—Eu nu cad asa usor. Ar trebui sa stii.

—Oricine se prabuseste la un anumit moment dat sau altul din cauza mandriei sale. A sigurantei ca poate totul.

—Cred ca asta ma defineste cel mai bine.

—Uneori, poate ar trebui sa mai schimbi putin rutina. Din cate am inteles de la Kaitai, deci el fusese cel care l—a instiintat de toate cele întâmplate, acum conduci alaturi de fratii tai pana ce regina isi revine in puteri? 

—Asta au dorit ei.

—Si tu ce doresti? Ori de cate ori te împing spre tron dai inapoi. Desi vrei sa conduci.

—Nu intelegi...

—Daca ai scapa de cei doi ai avea calea libera catre tron.

—Si sa devin un monstru? Te auzi, Melthe? 

—Ei vor distruge aceasta natie. Nu sunt capabili sa o vada ca tine. Intru totul.

—Iar eu nu vreau sa ajung astfel la putere.

—Candva voiai sa te lupti contra surorii tale pentru putere.

—Da, sa ma lupt. Prin alte mijloace. 

—Stii ca tin in felul meu si la ei. Dar, daca iti stau in cale putem sa remedieze lucrurile.

—Te porti astfel fiindca Thenaia are un copil si e fericita si Ivar si—a gasit si el pe cineva. Nu?

Vad pentru prima oara cum socul ii brazdeaza chipul.

—Amir.. De ajuns.

—Eu ti—am zis sa nu te apropii de fratele meu. Sa iti oferi inima lui. 

—Stiu, stiu, imi amintesc! Crezi ca as putea uita vreodata acele discutii? Dar am fost orb. Chiar am crezut...Chiar si cand eram impreuna nu faceam decat sa dormim unul cu altul. Ivar nu ma cauta decat pentru asta. M—am obisnuit si eu in timp asa. Ca apoi sa imi deschizi tu ochii. Sa imi zici ca o relatie intre doua persoane e mai mult decat un simplu contact intre doua trupuri. Ca poti purta pe cineva si in inima si iubi. Dar ca acea persoana sa nu stie vreodata. Adevarul. Mi—ai dat atunci impresia ca tii la cineva. In scret. Insa, tu nu esti acel gen de barbat. Am trecut prin greutati, prin rele, a fost acolo. Insa in rest, isi petrecea restul timpului cu nobilii si Thenaia. M—am simtit exclus. La fel ca tine. Am inteles de ce te indurera mereu sa iti vezi fratii iubindu—se asa intens. Si uitând de tine. Cred ca ar fi trebuit sa realizez de la bun inceput adevarul. Sa aleg sa simt, nu sa gandesc. Sa gasesc scuze. Inima mea nu se simtea iubita.