Epoca întunericului

Capitolul 19

Capitolul 19: Credinţa e totul

Erling POV

In seara care a urmat Eira m-a surprins din nou. Cu o veste neasteptata.

-Imbraca-te. Avem treburi de rezolvat.

-Melthe a plecat acum cateva clipe din incaperile mele. Cred ca nu va mai reveni in seara aceasta. Unde mergem? Intreb eu nedumerit.

-Avem un vizitator de intampinat. 

-Eira, ce ai mai facut de data asta? 

Ma impunse atunci jucaus in brat.

-O sa vezi curand. Ai vorbit insa cu Soren?

-Nu am avut cand. Melthe tot a stat pe capul meu intreaga zi. 

-Am vazut. Cum de reusesti sa nu iti pierzi niciodata cumpatul? 

Rareori ma enervam.

-Eh, rabdarea cred ca e una din putinele virtuti pe care le am. Tun scurt si ii intind una din mintile mele lungi de culoare gri din dulap. 

-Imi dai si mantii acum drept cadou? 

-Trebuie sa ne asiguram ca nu ne vede nimeni. Mai ales pe tine.

-Dar sunt garzi postate in fata...

Zambesc atunci calm.

-Lasa totul in seama mea.

***

Ne-am rugat impreuna inainte de a intreprinde calatoria. Dupa am iesit din incaperile mele pe coridoarele castelului pe care incepusem deja sa le memorez. Cand am dat de primele garzi m-am asigurat ca le ranjesc larg in fata.

-Din nou la distractii, printe Amir? 

-Ca intotdeauna. Pentru mine si Melthe e deja un obicei. Vino Melthe! 

Suntem lasati in urma de acestia care continua sa patruleze zona atent la orice miscare din palat.

-Melthe? 

-Da, Melthe. Sa ne grabim. Tun si ajungem intr-un final si in fata portilor din zona estica.

-Altceva nu mai face? Aud una din garzi ca spune cand suntem lasati sa iesim din castel.

-Nu e ca restul printilor. Se gandeste numai la sine. Si cum sa se bucure mai mult de viata buna.

-Dar stiu ca il iubesc mult. Pe Amir.

-Nu e asa de popular cu oamenii.

-Ma intreb inimile cui oare le atingea pe aici? 

-Vino, sa nu mai zabovim asa. 

Purtarile sfidatoare si aroganta lui Amir ne-au servit drept parga de ajutor si avantaj in lupta noastra contra Evandrei.

Eram sigur ca nici macar ea nu era asa interesata de calatorie fara scop si bizare ale fiului ei.

Am trecut prin piata in graba si apoi am pornit pe mai multe drumuri pavate retrase care duceau spre padurea ce inconjura intreaga Noreie din toate partile.

-Cat de multe stele pe cer in seara asta.

-Stiu, sunt minunate. Dar cu cat mai mult Cel care le-a creat?

Tun visator si imi simt inima cum arde in piept de dragoste.

-Crezi ca am putea fi urmariti? Susoti ea de sub mantie.

-Sa ne asiguram atunci inainte de a continua, nu? 

***

-Am ajuns in sfarsit si in padure. Spune-mi ca nu am venit aici doar ca sa ne bucuram de peisaj si sa adunam fragi.