Epoca întunericului

Capitolul 18

Capitolul 18: Înainte de furtună

Soren POV 

In seara ce a urmat i-am spus lui Ivar ca doresc sa ies din castel. Chiar si pentru putina vreme .

-Esti sigur ca vrei sa te las de unul singur? Ma intreaba in timp ce ma asez pe una din bancile din lemn din gradinile regale. Vad padurea fin Noreia in departare dar ochii mei se fixeaza asupra cerului instelat de deasupra. Iarna vine curand. Si pentru prima oara simt cum frigul poate ma va rapune intr-o zi.

-Da. Am nevoie sa imi pun ordine in ganduri.

-Cum doresti. Ma voi reintoarce atunci. Le-am poruncit sa te lase sa intri de unul singur cand revii.

-Multumesc. Apreciez, sincer. 

-In loc sa iti ofer o viata linistita cumva, in schimb o sa ai parte de ce ai urat o viata intreaga. Captivitatea. Daca stiam ca o sa te ranesc asa mult...

Ma intorc si il privesc.

-Nu e vina ta, Ivar. Nu ai putut tu alege cine sa fii ori ce se va intampla cu viata ta. Totul e o alegere in final.

-Iar tu sacrifici multe, Soren.

Il privesc serios.

-Vrei sa nedespartim? Sa oprim uniunea? Credeam ca asta iti doresti.

-Nu vreau sa fii prizonierul meu care imi satisface orice dorinta. Ci tu insusi. 

-Ivar, si impresia ca m-am inmuiat? Rad atunci de el. Nu ma subestima. Tot ce fac acum insa vine din inima. Fiindca aleg cu ea. Daca alegeam cu mintea nu mai eram nimic.

Observ cum devine la randul sau vulnerabil.

-Niciodata nu o sa fac asta. Vreau sa fii fericit. Atat.

-Atunci stii ce trebuie sa faci. Singur nu voi fi fericit. M-as minti numai singur.

-Te las atunci. 

-Revin curand. Ii zic surprins de schimbarea lui brusca.

-Nu o sa ii permit nimanui sa vina intre noi. Nici macar mamei.

Dau din cap si dupa ce el se indeparteaza ma ridic de pe banca si incep sa ma plumb prin gradinile ingrijite acum impanzite de covoare galbene de frunze.

-Nu crezi ca e totusi cam frig pentru ea? Mai ales ca are cateva luni doar.

-Am imbracat-o bine, Amir. Nu iti face griji. 

Fratii lui Ivar. Ori mai bine spus Thenaia si Erling.

-Vrei sa o tii putin in brate frate? Vad cum intinde micuta inselata in multe paturi si imbracata destul de gros pentru aceasta vreme.

Zaresc atunci si spaima din ochii lui Erling.

Un zambet ascuns imi incadreaza atunci chipul.

-Vei fii un tata bun intr-o zi. Murmur cu voce joasa.

Daca as fii placut la fel de mult copiii poate m-as fi casatorit in final si as fi sfarsit avand la randul meu o familie. Insa nu aveam acelasi drum de urmat ca cei pe care ii slujeam.

-De ce se uita asa la mine? Il aud pe Erling cum spune.

Sper sa nu ii dai drumul, Erling. Tine bine copilul.

-Ce altceva vrei sa faca Amir? E mica. Asa cunoaste si ea lumea. Si o descopera. Si ne cunoaste si pe noi. Ia uite, si-a intins degetelele. Isi aminteste de tine. Da, scumpa mea  Celeste, unchiul tau este aici. Si te iubeste mult! 

Nu inteleg ce isi spun in sendoziana dar sigur vorbesc despre fetita.

-Seamana cu tine. 

-Mai mult cu tatal ei. Are doar parul meu, atat, Amir. In rest...este Egor toata.