Epoca întunericului

Capitolul 4

(credit to the owner of the photo- la media, Erling Eino)

Capitolul 4: Vremuri tulburi

Erling pov

Cu greu am închis un ochi intreaga noapte. Nu eram obișnuit să aud șuieratul vantului la orice oră dinainte de răsărit. Si in niciun caz nu eram atașat prea mult de crengile bătrane ale diverșilor arbori care se izbeau de ferestrele incăperii mele.

-De ce arăți așa obosit in dimineața asta? mă întreabă Soren în timp ce mă insoțește pană in fașa sălii tronului.

-Dimpotrivă, văd că tu te-ai odihnit bine. Iti place atmosfera de aici de la palat. Nu?

-E mult mai liniștit palatul ăsta decat al nostru. Și mult mai confortabil. își lasă atunci vocea in jos și il privesc critic.

-Pernele noastre umplute cu puf de gască sunt mult mai eficiente.

-Mă refeream la pat, prințe Erling.

-Ale noastre sunt făcute din lemn brut de...

-Aveți grijă ce veti vorbi in prezența familiei regale. Și stați cu ochii in patru după noi vești. 

-Îți faci și tu griji in privința Doriasei? il intreb mirat. Credeam că subiectul a fost deja dezbătut.

-Îmi pari foarte euforic astăzi.

-Ah, nu e fericire, e insomnie, asta. Pană diseară va trebui să mă asigur că nu adorm in vreun loc public.

-Ivar se pricepe la somnifere eficiente bazate pe diverse plante amestecate bine. Ar trebui să i te adresezi cand prinzi ocazia.

-Și tu suferi de insomnii, adică?

Il văd cum oftează scurt.

-Nu, somnul e probabil una din putinele mele alinări pe această lume. Mă mai ține puțin separat de gloata asta a voastră regală. Si incă intreg la minte.

-Nu renunți la aceste comentarii puerile nici in acest ultim ceas.

-Iar deveniși dramatic? Parcă ați știi de dinainte cate ceasuri veți trăi.

-Mortea ne pandește la fiecare colț.

-Serios? Eu nu o văd. Și am trecut deja de un colț. Suntem pe un alt coridor acum.

-Nu te temi? Parcă asta imi spuneai in urmă cu doar o zi. Sau te schimbi din nou, și imi zici alta?

-Teama își are rostul ei, la vremea potrivită. Nu poți trăi insă cu ea in suflet. În final te devorează.

Pătrund în incaperile regale cu gandul la vorbele lui. Moment in care realizez că am sosit ultimul.

-Trebuia să vin mai devreme? întreb puțin depășt. Rege Sven! mă plec atunci fiind la un pas de a mă impiedica. Dar anii pe care i-am petrecut la palat mă salvară de la o astfel de neghiobie.

-Ești musafirul nostru de onoare, nu trebuie să te scuzi deloc. In plus, după ultimele evenimente care au avut loc, este de inteles că va trebui să te odihnești mai bine, ca să te întremezi.

Iau atunci loc la masă. Și realizez că am nimerit chiar langă Dagna. În stanga mea se află sora ei, Namya. Regina se află la capul opus al mesei, iar in celălalt regele Sven.

-Tocmai ii povesteam tatei cat de priceput s-a dovedit a fi servitorul tău în lupta de ieri. il aud pe Kian cum vorbește. Și mă intorc spre el, zambind larg.

-Ne-am asigurat că este bine antrenat la palat.

-Voi permiteți servitorilor să lupte și să se antreneze cot la cot cu nobilii? pare mirat atunci regele Sven.