Eira pov
Ziua de nastere a fratelui meu a decurs exact cum mi—as fi dorit. Erling e tot numai un zâmbet si pare cu afevarat fericit. Thenaia nu l—a parasit nici macar o clipa pe tot parcursul evenimentului.
Amir a exagerat putin cu vinurile si ma intreb cat de multa bautura a putut servi tuturor din rezervele noastre.
Cand Ivar i—a atras atentia a primit o replica amuzată din partea lui.
—Vinul e facut sa inveseleasca inima omului.
—Nu sa o si inece in uitare. Si nepăsare. A sosit atunci si replica mea.
Ca de obicei Amir m—a privit uluit o clipa. Ca sa imi ofere in final un rânjet lung.
—Si eu care credeam ca sărbătoritul va avea ceva de comentat.
—E sora lui, mereu insa uiti. Nu? Fu tachinat de Thenaia in treacăt.
—Asta cam asa e. Cum e fratele asa e si sora. Incheie el brusc. Un toast atunci pentru cei doi si familia romanian regala. Sa nu inceput sa ma huiduiti insa.
—Cand ati facut vreodata asta? A intervenit atunci si Soren. Trebuie sa stiu. Mi se pare o idee interesanta.
—Pretindeti ca nu ati auzit nimic. Murmura si Ivar iar toti am izbucnit in ras la masa.
Cand ne—am reîntors in camerele noastre sufletul imi era incercat de fericire.
Am trecut si pe la minutul meu sa ma asigur ca e bine.
Ca apoi sa ma in drept spre patul mult ravnit.
Ochii mi se inchideau deja.
Am impins usa de la camera mea si am pătruns inauntru.
Spre marea mea uimire am dat acolo de ea.
Chiar Dagna, in persoana.
Nu. Se schimbase cu mult in toti acesti ani.
In loc sa intru in garda nu am facut decat sa inchis usa cu grija.
Atenta la orice miscare. Si sa o privesc in tacere.
Captivata.
De la distanta.
In final mi—am decapitat si glasul.
Si am zis.
—Ai venit ca sa ma omori?
—In seara aceasta dragonii vor fi eliberati. De sub blestemul familiei doriasane regale.
—De aceea te afli aici? Ma indoiesc.
Ochii ei negri ma fixează intens. O clipa îndelungata.
Nu imi mai pierd insa cumpătul usor. Ca in trecut.
Nu dupa atatia ani la palat.
—Deci stii. Pentru ce ma aflu aici. Ai simtit si tu atunci?
Imi feresc privirea dar ea ma cuniaste.
—Unde e Kian?
Un zambet trist. Dar veninos.
—Nu mai nega. Nu mai fugi. E prea tarziu. Sa o mai faci. Macar in ultimul ceas fii sincera cu tine, Eira.
Inchid ochii si imi ating in treacăt pandantivul rosu cu rubin de la gat.
Privirea imi fugi apoi spre caseta mea de bijuterii.
Unde erau mai multe laboratoare cu cruce. Si alte obiecte sfinte de cult.
—E mort. Ai venit sa ii duci insa planul la indeplinirea.
CITEȘTI
Epoca întunericului
FantasyUn stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.
