Epoca întunericului

Capitolul 7

la media, Alicia, servitoarea doamnei Dagna (credit to the owner of the photo)

Capitolul 7: Suntem ori nu rivali?

Erling pov

Nici nu eram măcar atent atunci cand atacul a survenit. In momentul cand alarma a fost in final dată și mi-am ridicat privirea pentru prima oară in viața mea am văzut cum un punct uriaș se avantă din inaltul cerului spre noi. O creatură, imensă, cu solzi si cu o pereche de ochi galbeni, cu o ușoară fantă neagră, exact ca ochii pisicilor. Eira a strigat atunci să pornim spre mine și ne-am separat, cand primul val de flăcări, ca un zid imens, fără inceput și sfarșit a trecut printre noi. Am văzut cum sora mea și-a intors atunci brusc calul și a pornit in direcția opusă celei pe care pornisem eu, Kian și Dagna intr-o goană nebună. Nu am mai avut timp să o strig. Să o opresc. Am văzut cum dispare in spatele unui lan uscat moment in care am realizat că Soren nu se afla alături de noi. Restul.

-Ivar? Unde e Soren? am riscat atunci să strig spre el. Cand dragonul a venit spre noi din nou. Și am fost forțați să se risipim iar, ca să il derutăm pe monstru.

-Mă duc după el. au fost ultimele vorbe schimbate intre noi. Deși călărise alături de mine pană in acel moment, a fost nevoit să se intoarcă. Cel puțin Soren nu urma să fie lăsat singur. Aș fi vrut să il urmez, dar nu voiam să imi scap insă din ochi dușmanii. Nici să le permit să scape așa ușor de noi. A fost o decizie grea, dar nu regretam nimic din ea.

-Ce crezi că au pățit ceilalți? întrebă atunci Alicia îngrijorată.

-Ori au scăpat, ori poate au pățit ceva. Nu mai putem zăbovi insă pe loc. Dacă scap, sigur ne vor urma și vor veni la randul lor către mine. o asigură atunci Kian. Nu părea deloc cuprins de vreo emoție, fapt care m-a iritat imens.

-Cum să plecăm și să ii abandonăm? Cer să rămanem cateva ore. Să îi așteptăm aici. Suntem in siguranță nu? Dragonul acela nu poate pătrunde in mine. De ce să ne grăbim?

-Crezi că au trimis doar acel dragon pe urmele noastre. Se vede că nu ii cunoști catuși de puțin pe cei din Doriasa. Tactica lor este separă și cucerește. Dragonul a fost o mare diversiune. 

-Adică vor veni după noi aici in mină. tun și mă incrunt. Kian mă fixă atunci lung cu privirea.

-Din păcate. Nu mai putem pierde timpul în van. Pot să îți ințeleg durerea, printe Erling. La radnul meu am două surori. Trebuie să mă gandesc însă și la viețile celor care sunt aici. Vrei să ne primejduim și noi sufletele pentru nimic? Dacă ajungem in Numantia, putem să trimitem inapoi ajutoare. 

-Dacă vor mai fi in viată, atunci. Să le primească.

-Să pătrundem mai adang in mină. Și după să facem o scurtă pauză. În care îi putem aștepta pe restul. Trebuie să ne familiarizăm și cu noile condiții in care ne aflăm? Nu? ne întrerupe atunci Dagna pe mine și Kian. 

Ne uităm lung spre ea, uimiți. Alicia arătă spre șinele metalice vechi, uzate si spre tunelul ce ducea mai in adanc. Aveam cate o torță fiecare, care ne lumina drumul intunecat. Mă bucuram de faptul că le cărasem cu noi pană acum, de parcă am fi știut că o să avem nevoie de ele la un moment dat sau altul.

-Știm pe unde anume mergem? intreb și arunc o privire sendozienilor din fața mea. Kian si Dagna merg umăr la umăr, inaintea mea, numai Alicia a decis să rămană în urmă și să mă aștepte.

-Cunosc minele astea. Dacă îți spun prințe că unul din drumurile din aceste galerii e conectat cu cele din Tylis, mă vei crede? Apoi va mai urma incă o zi de mers, și ajungem in sfarșit in Numantia.