Epoca întunericului

Capitolul 3

(credit to the owner of the photo- la media, Soren Kai)

Capitolul 3: Tăramuri pierdute

Ne-am întrunit cu toții a doua zi in sala tronului unde am fost din nou ospătați cum se cuvine de regele Sven si intreaga familie regală din Sendozia. Ca la finele mesei regele să ne propună o scurtă partidă de vanătoare, care să șteargă eșecul banchetului dat in cinstea venirii noastre in urmă cu o zi.

-Ce moment mai frumos decat acesta de a ne cunoaște mai bine. 

-Porunca dumneavoastră va fi implinită. Doresc să știu numai locul și ceasul cand trebuie să fim acolo eu și companionii mei. il aud pe Erling cum i se adresează politicos regelui.

-Noi cei in varstă nu vom fi insă de față.

Mă incrunt preț de o clipă. Și incerc să imi amintesc cate ceva legat de obiceiurile celor din vest. Nu erau partidele de vanătoare preferate de conducătorii lor timp de secole?

-Nu veți fi prezent la partidă? intreabă mirat și Erling, moment in care prințesa mai in varstă, Namya, ni se adresă pe un ton prietenos.

-In trecut era obiceiul acela, ca regele și nobilii să vaneze, acum obiceiul s-a transmis ca o indatorire celor tineri. Pentru a-și dovedi și ei abilitățile de luptători și bărbăția. Cum rareori mai organizăm turniruri in aceste zile incercate, vanatorile au devenit un sport foarte practicat peste tot in regatul nostru.

-Vei fi insoțit de fiul meu, Kian, de servitorii voștri și de cațiva dintre fiii celor mai puternici nobili din regatul nostru. Fie ca cel mai bun să caștige. 

-Ce animale sunt preferate sau văzute drept cele mai bune, in aceste partide? intreabă atunci Erling curios. La noi sunt porcii mistreți și căprioarele.

-Ah, vanam și noi animale. Cerbi insă mai mult, nu pui sau femele. Dar de preferat sunt lupii. Și rașii. Iubim mult carnea de lup și de iepure. La curtea noastră. Uneori chiar și pe cea de urs.

 -Deci unul din aceste trei animale. 

-Rașii sunt foarte greu de surprins. Mai mult sunt văzuți noaptea. Decat ziua. Șansele să vă intalniți cu unul sunt minime. Dar avem destul de multe haite de lupi. Mereu ne fac probleme iarna și toamna. Cum suntem deja la inceputul toamnei, ne pregătim de vanatul lor. S-au inmulțit in ultimii ani forte rapid. Urșii la fel, sunt o bătaie de cap, dar deseori mai pierdem oameni, cand avem o confruntare cu o astfel de bestie. Știți foarte bine deja că mănancă aproape orice, inclusiv oameni, dacă sunt infometați. Satele noastre mereu sunt atacate și au fost cazuri in care au ajuns si in marile orașe si in cetăți. Sendozia este in mare parte caracterizată de păduri, campuri intinse și munti inalți. Locuri destule in care se pot ascunde.

-Si nu doar aceste animale, ci și monștrii. ingana atunci Erling. Și il văd pe rege cum dă din cap nesigur o clipă. Incerc să nu mă incrunt iar.

Pentru un rege care era să fie ucis in urmă cu o zi de un monstru, e destul de relaxat. Pare că a uitat de eveniment. Mi se pare că cei de aici au o atitudine prea degajată față de prezența monștrilor pe continent.

-Atunci este hotărat. 

-Am o cerere mică pe care să o fac rege Sven.

-Spune, te rog, prințe Erling. ii răspunde acesta pe un ton amiabil. Dar niciun zambet nu ii ajunge in ochi. 

-Aș putea să fiu insoțit pe durata acestei partide și de fiica dumneavoastră, Dagna?

-Din nefericire, sportul acesta e pentru bărbați numai, prințe Erling.