Epoca întunericului

Capitolul 23

Capitolul 23: Am crezut in el 

Eira pov 

Noaptea trecuta l—am visat. Nu se schimbase deloc. Arata la fel ca in ziua cand ne cunoscuserăm prima oară. Mi—a aparut in vis lin ca o naluca, de nicăieri. Si m—a strigat pe nume. Stiam cumva ca nimic nu este real. Si ca acesta nu e adevăratul print al Sendoziei. Ci doar un produs al imaginatiei mele. Si tot am cazut prada farmecelor sale.

Ochii sai verzi. Calculati. Dar si blanzi. Acel zâmbet discret de pe buzele lui...

—Visezi cu ochii deschisi. Din nou? Aud o voce amuzată in spatele meu. 

Si tresar.

Cand imi arunc privirea imi amintesc ca ma aflu in încăperile private ale Thenaiei alaturi de Dagna si de ea.

Nu e singura. Ci cu micuța Celeste.

Pe care recent a alaptat—o iar. Desi trecuseră abia trei ore.

Dar mult lapte mai beau bebelușii astia. Mi—am zis atunci in sine mirata.

—Ma gândeam la fratele meu. Spun si imi arunc privirea in laturi.

Stiu ca Dagna se va prinde ca mint.

Dar nu vreau sa ii zăresc mila din ochi.

Nu pentru ca as uri sa fiu compatimita.

Ci fiindca ar face lucrurile mai greu de suportat.

Scuze, Erling. Iar te bag in bataia pustii nevinovat.

—Tii mult la fratele tau. 

—La fel cum tineti si dumneavoastra la Amir si Ivar.

Ii dau replica scurt. Nu doresc totusi sa vorbesc cu ea.

Nu dupa tradarea ei. 

—Nu ca nu ati stii deja cat de apropiati suntem. Inca din Romania.

—Esti suparata fiindca am cerut sa fii gardianul meu? Nu inteleg sincer de ce l—ai prefera pe frate meu, Amir in locul meu. 

—Toate relatiile dintre noi s—au răcit cand ati ales Doriasa in locul noii voastre familii. Tatal meu si mama mea sunt morti acum. De pe urma invaziei. Crezi ca e ceva ce se iarta asa usor? 

—Chiar regret tot ce s—a intamplat. Atunci. Dar am tinut la voi. Nu m—am prefacut mereu.

—La fel ca Ivar.

Poate cu el aveam sa fiu mai intelegatoare. Dar cu ea?

Ce facuse  oare Thenaia de cand venisem aici? 

Pentru mine? 

—Nu treci usor peste tradari si minciuni.

—Sa nu mai spun ca in continuare încerci sa intinezi reputatia fratelui meu Egor. Il numeste violator. Desi e tatal fetei pe care o legeni acum in brate.

Ochii ei devin atunci aspri brusc.

Si o vad pe Dagna cum imi face semn discret sa incetez.

Din spatele prințesei.

—Nu stii adevarul pentru ca el s—a asigurat ca il ascunde asa bine. Nu doresc sa ma cert cu tine, Eira. Imi doresc sa putem vorbi. Macar deschis. Una cu alta.

—Sunt numai gardianul tau de curand. Si doar asta voi ramane.

—Eu ce ar trebui sa fac? Acum? Cand vad ca fratele meu v—a ales pe voi si s—a distanțat de mine si Amir? De mama? De tot ce ne face pe noi doriasani. De tara noastra. Credeam ca ar fi capabil sa evite orice de dragul natiei noastre.