La media, regina Evandra (credit to the owner of the photo, Camelot movie)
Capitolul 14: Toţi se tem de noi
Perspectiva Dagna
Nu am idee cum se descurca Erling de unul singur printre ei, dar un lucru e deja foarte evident pentru mine. Faptul ca eu nu sunt atat de pregatita cum speram.
Chiar daca la curtea tatei am primit o educatie aleasa nu am fost niciodata pasionata de alte limbi in afara de cea vorbita de mine. Cu greu am putut insusi pana la un punct limba doriasana. Mai mult am tins sa ma focusez pe politica interna si externa a Sendoziei si a popoarelor de pe continent.
Acum regret faptul ca nu am acordat asa multa atentie doriasanei.
-Esti cam tacuta Soria astazi. O aud pe Thenaia cum imi spune in timp ce o ajut sa se imbrace.
Nu inteleg decat cuvantul tacuta si faptul ca propozitia contine o negatie.
-Putin obosita dupa drum. Raspund cu voce joasa, nesigura.
-Sper ca nu s-a luat iar mama de tine. Nu mai pune la suflet tot ce zice. Pe ea nu o multumeste nimic niciodata.
Dau din cap desi nu inteleg mai nimic.
-Imi iubesc mama. Mult. Insa uneori poate sa fie asa focusata doar pe interesele ei incat uneori uita de toate, chiar si de noi.
-Regina e o fire dificila. Raspund in doriasana din nou.
-Este, intr-adevar. Insa tu te bucuri de protectia mea. Imi zambeste ea cu caldura.
Nu reusesc sa o inteleg pe printesa Thenaia. La nunta mea parea o scorpie la fel ca mama ei. Ca sa o vad acum cum isi arata grija si dragostea din plin fata de cei dragi.
Ei bine si raii tin la ai lor, nu? Asta nu inseamna ca au un suflet bun, Dagna.
-Sa mergem la masa. Ne asteapta o zi lunga. Mai ales ca diseara e si ziua de nastere a nobilului Sian. O sa stam treze pana dimineata.
A spus clar ceva de ziua cuiva.
Si ca trebuie sa mai fac ceva.
Dau din cap si o urmez cand vad cum se indreapta spre iesirea din incaperile sale.
Coridoarele palatului sunt mult mai mari si mai elegant decorate decat cele din tara mea. Sa nu mai spun ca fiecare coridor e impanzit de coloane din marmura pe care sunt agatate steagul tarii lor si nenumarate panglici colorate. Oare ce reprezentau ele?
Incaperea tronului a ramas aceeasi ca in prima zi, cu exceptia messi oline acum incarcate de o multime de mancaruri straine.
In mod cert cei din Doriasa nu aveau aceleasi preferinte culinare.
-Amir, esti deja aici? Ingana mirata Thenaia si arunc atunci o privire in directia lui Erling.
-Stiu ca imi place sa fac mereu ce vreau si sa intarzii, dar am zis ca de data asta sa acord mai multa atentie.
-Vrei inca sa ii intri in gratii mamei, nu? Amir, ar trebui sa stii deja ca ai facut tot ce ai putut. Credeam ca te-ai resemnat. Orice s-ar intampla ne ai pe mine si Ivar.
-Crezi ca nu stiu ca vrei sa conduci dupa ea? Il aud pe Erling cum spune si ma prind atunci ca el tatoneaza terenul.
Ma astept ca cei doi as incepe sa se carte intre ei, dar atunci o vad pe Thenaia cum ofteaza prelung.
-Poate imi doresc asta, insa tin mult si la tine. A fost mereu un fel de competitie intre noi, nu? Ivar mereu a ales altele, iubirea, prietenia, noi doi insa adesea puterea.
CITEȘTI
Epoca întunericului
خيال (فانتازيا)Un stat care dăinuie de secole. Nu unul fantastic, ci doar plin de oameni. Imperfecți. O epocă a întunericului care bate la porți. Patru tineri cu destine diferite. Care vor schimba vietile celor din jurul lor definitiv.
