Capitolul 25

19 3 0
                                    

Capitolul 25: Noi surprize

Erling pov

—Trebuie sa vorbim. Urgent. Mi—a spus Eira in sala tronului in soarta cand ne—am intors victoriosi din Kator. Ori, cel putin asa pareau pentru multi lucrurile. Noi stiam insa mai bine care era adevarul.

Alte cateva zile s—au scurs de la întoarcerea noastra pana ce m—am trezit personal cu sora mea in pragul usii.

—Intra. Ti—am spus sa fii mai discreta insa.

—Cred sincer frate ca niciunul din noi nu poseda aceasta calitate.

Aleg sa fiu rabdator cu sora mea mai mica. Si sa imi ascund ofensa interioara de pe chip.

—Te ascult. Ii zci. Dar ea se uita in jur cu ochii industria.

—Doar nu o sa incepi sa imi cauti pe sub pat. 

—Melthe?

—Nu e prin zona. Si in niciun caz sub patul meu. Asta ar fi intr—adevar un adevarat cosmar.

—Am primit mai multe scrisori din partea lui Kian. Ne—a vizitat acum cateva zile.

—A riscat sa vina pana aici? Intreb eu socat. Iar ea încuviința lent din cap.

—Au probleme mari in Sendozia. Multi monstri care ataca populatia. Si mai sunt evident si doriasanii.

—Si ce ai dori sa fac eu de aici? Pot doar sa ma rog pentru ei. Sora.

Ochii ei căprui se fixarea îndelung asupra mea.

—Stii ce am de gand sa iti cer. Si mai stii si motivul principal pentru care am ales sa raman prima oara.

—Realizezi ca nu te pot ajuta nicicum in situatia asta, Eira? E prea periculos! Plecarea ta ar suna ca o tradare. Si ar putea avea repercursiuni nedorite asupra lui Soren. 

—Au nevoie de cineva care sa ucida monstri. Insista ea si clatină din cap.

— Vreo alta scrisoare din partea fratelui nostru? 

—Nu, din pacate. Nicio veste din Ronania. O aud cum spune cu voce joasa. 

—O sa ma gandesc la ce mi—ai spus. Insa nu doresc sa iti faci mari sperante...

—Oameni vor pieri. Acolo. Multi. 

—Poate am putea sa vorbim cu Egor sa trimita el niste oameni de—ai nostri in secret acolo. Sau sa le ceara unor spioni ce traiesc in ascuns in Sendozia sa se ocupe de problema. Nu trebuie sa pleci musai tu.

Eira e insa rupta in doua. Ii citesc usor tristetea si durerea din ochi.

Imi aminteste de mine. Si de ultima mea discutie cu baietii.

Amândoi sunt cu moralul la pamant. Iar crede ca va deveni un monstru cu adevarat. Iar Soren are impresia la randul sau ca ne va trada.

Se tem de ce e mai rau din ei.

Nu am de gand sa ii las sa piara insa.

—Ar mai fi ceva. Ce ar trebui sa afli.

Ma trântesc pe marginea patului cu baldachin. Si privesc spre pocalul cu vin baut pe jumatate.

—Ai inceput o noua viata ca betiv recent?

—Am nevoie sa ma relaxez cumva. Sunt inca desgul de zdruncinat.

—Daca si tu ai venit cu nervii zdruncinati...

—Nu am fost in Kator sa ne distram. Sora.

—Cum zici tu. Acel loc suna destul de romantic pentru mine.

Epoca întunericuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum