Lovitură din dragoste 💜

Capitolul 7

Luni dimineața a sosit din nou. Astăzi, Klong are o lecție după-amiaza, așa că plănuiește să se trezească puțin târziu, dar cineva a sunat pentru a-i întrerupe somnul, făcându-l pe Klong să se enerveze pe apelant pentru că nu a renunțat, și-a luat telefonul mobil pentru a-l porni. În tăcere înainte de a merge la culcare, totuși, când s-a uitat la el, s-a încruntat când a văzut cine îl sună, dar a apăsat să răspundă oricum la apel.

-Am o clasă la profesor de după-amiază, de ce mă suni? spuse Klong supărat.

(„Huh, știu că ai cursuri după-amiaza, dar vreau să iau micul dejun cu tine, așa că îți las 20 de minute să faci duș, să te îmbraci și să cobori. Acum parchez în fața căminului tău” ) Cuvintele lui Watin au provocat un tremur, făcând ca visul lui Klong să dispară imediat.

-Ce vrei să spui? Klong a vorbit din greșeală puțin tare înainte de a se uita la Song, care încă dormea adânc în propriul ei pat.

(„Sunt în fața  dormitorului tău”) a repetat Watin din nou, Klong s-a ridicat în grabă din pat și s-a dus imediat la balcon, când și-a înclinat capul să se uite, a văzut o mașină necunoscută parcata, dar nu era sigur dacă era sau nu mașina lui Watin.

-Nu-l văd pe profesor, profesorul nu a venit, a răspuns Klong înainte de a auzi un zgomot și ușa mașinii va fi deschisă, urmat de silueta înaltă a lui Watin care și-a ridicat capul spre dormitor. Și îl putea vedea pe Klong perfect. , Watin ridică puțin mâna pentru a-l saluta, iar cu cealaltă mână ține telefonul pentru a vorbi cu Klong.

-Profesore, de ce ai venit? Nu ți-e teamă că alții se vor întreba de ce ești aici? , întrebă Klong cu neînțelegere.

(„Ți-am spus că am venit să te iau, dacă nu vrei ca cineva să fie bănuitor, grăbește-te și coboară, o să stau în mașină și să aștept, dar dacă mă faci să aștept, voi veni sus dupa tine), a amenințat Watin.

-Profesore, ești un urmăritor? Bine, o să fac un duș, așteaptă o secundă, a răspuns inevitabil Klong, înainte de a închide apelul, apoi a plecat să facă un duș rapid și să se îmbrace.

-Ohh, unde mergi? A întrebat Song surprins cu voce joasă.

-O să fac niște comisioane, poti să dormi, ne vedem la universitate, a spus Klong. Song a continuat să doarmă fără să mai pună întrebări. Klong se grăbi imediat să coboare în fața căminului, se îndreptă spre mașina lui Watin cu o privire ușor încețoșată. Astăzi, Watin a condus singur, dar mașina subalternului său a urmat îndeaproape.

-Unde ma duci? Klong a deschis ușa mașinii și a întrebat, dar încă nu se urcase în mașină, Watin se uită la Klong zâmbind. Nu îl văzuse pe Klong de doar o zi, ceea ce l-a făcut să se simtă nostalgic până a fost nevoit să conducă să-l ia de la cămin..

Watin spuse din nou, Klong apoi a intrat în mașină mormăind, de îndată ce ușa mașinii a fost închisă, Watin a plecat imediat.

-Profesorul mi-a tulburat somnul mult, a spus Klong nemulțumit.

-După ce ai terminat de mâncat, poți să te culci în infirmerie, voi închide camera să nu te deranjeze nimeni, a răspuns Watin bine dispus, klong ridicând un zâmbet tachinator din colțul gurii.

-Hei, poate vei închide camera ca să găsești o șansă să mă hărțuiești mai mult, a glumit Klong, Watin a râs încet în gât.

-Ți-am spus că ești un băiat deștept. Hai, nu am de gând să fac nimic in dimineață asta, chiar vreau să te întinzi și să te odihnești, a spus Watin, dar Klong nu a vrut să-l creadă.