Lovitură din dragoste 💜

Capitolul 21

Când cei doi au terminat cumpărăturile  s-au întors în apartament. Watin l-a ajutat pe Klong să ducă lucrurile în cameră cu bună dispoziție. De îndată ce pun lucrurile în bucătărie Klong s-a dus imediat să se întindă pe canapea.

-Ești bine? a întrebat Watin zâmbind. Pentru că se vedea că Klong erau foarte obosite.

-Sunt bine, dar aș vrea să mă odihnesc o clipă, a răspuns Klong. Avea dureri în șolduri și simțea un oarecare disconfort în partea inferioară a spatelui. Când a mers mult timp, se simțea destul de dureros.

-Vei putea găti? Sau ar trebui sa comand de la magazin? s-a oferit Watin pentru că era îngrijorat că Klong nu va putea.

Klong privi fața lui Watin cu o privire confuză.

-Dacă nu ma descurcam te puneam să cumperi nu vreau să pierzi bani, strigă Klong cu o voce scurtă.

Watin a zâmbit ușor. Dacă ar fi venit altcineva și ar fi țipat la el așa, s-ar fi descurcat deja. Dar aceasta este Klong. O persoană pe care este gata să-l lase să facă orice.

Watin se apropie și se așeză pe canapea. Apoi l-a apucat pe Klong de cap și l-a făcut să se întindă în poala lui apoi se apleca și îi va săruta fruntea liniștitor.

-Mi-e teamă că Klong va fi obosit. Dacă te descurci nu mă deranjează. De ce ești supărat, Klong? a întrebat Watin pe un ton normal. Face că Klong să se oprească puțin. Pentru că știa că s-a aruncat accidental asupra lui Watin. Chiar dacă Klong s-a simțit oarecum în largul său după incidentul de aseară. Dar nu e ca și cum Klong va uita. Uneori, sedimentul venea și îl făcea să se gândească la asta.

-Îmi pare rău, Tin. Probabil că sunt puțin obosit, dar e în regulă. Mă descurc. A răspuns Klong cu sinceră vinovăție. Watin a zâmbit înțelegător.

-Ar fi o idee bună să-ți inviti fratele mai mic și prieteni să vină și ei la masă? Sukiyaki este distractiv să-l mananci in mulți oameni, a oferit Klong pentru a ameliora situația tulbure pe care a creat-o.

-Vreau să fiu doar cu cei doi . Daca vin nenorociții ăia vor face furori. Se plânse puțin Watin.

-Nu văd nimic rău în asta. Stau cu tine până luni. Astăzi, sunt dispus să sun și să-mi iau o zi liberă de la serviciu. E în regulă? a oferit Klong.

Watin își miji ușor ochii și zâmbi la colțurile gurii.

-Acum înveti să te comporți rău. Nu vrei să mergi la muncă? a tachinat Watin.

-Dacă vorbești așa pot să merg la muncă. Nu trebuie să mănânci acest sukiyaki. Klong sa întors imediat.

Watin s-a prefăcut că strânge gura lui Klong. Klong își  acoperi gura cu mâna.

-Huh, glumesc. Serios, vreau ca Klong să nu plece la serviciu, spuse Watin în timp ce se gândea. Klong oftă încet.

-Dacă renunț la slujbă de unde iau banii? Nu știu încă îmi va  trimite tata să-mi continui studiile? Dacă nu, voi studia doar pentru un certificat de vocație. Când termin, mă duc să-mi caut un loc de muncă, a spus Klong fără să se gândească că i-ar fi dat Watin. A spus el cum credea.

-Dacă vrei îți pot plati eu  scoala Klong. Dar probabil că Klong nu o va accepta. Ce se întâmplă dacă îl las pe Klong să vină și să lucreze cu tine? Ce vei face Klong? A întrebat Watin, știind natura lui Klong.

-Ce faci? Ce pot face pentru tine? a întrebat el, zâmbind strălucitor. Pentru că acum inima lui era din nou plictisitoare când vorbește despre propriul său tată .