Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 2

Dimineața următoare, soarele bate prin perdelele mele decolorate. Mă ridic cu greu , mă spăl pe dinți și fac un duș înainte să-mi iau rochia albă, dantelată pe mine. Părul meu e strâns într-o coadă la spate, încă ud.
Cobor scările încet sperând că mama nu s-a trezit. În definitiv, e doar șapte dimineața. Alarmă falsă.

- Bună dimineața, Becca! Vino să îți mănânci omleta, spune mama când intru în bucătărie. Cum ai dormit?

- Bine, ca de obicei. Ce facem astăzi?

- Deocamdată mâncăm. Ști că nu îmi place când pui întrebări de acest gen.

Îmi dau ochii peste cap atunci când ea nu se uită și îl caut cu privirea pe tata. El coboară scările îmbrăcat la costum și cu o servietă în brațe.

- Bună dimineața, frumoaselor! Ce mâncăm astăzi? spune el afișând un zâmbet.

- Omletă, zice mama serioasă.
- Deci, Becky. Săptămână viitoare începi facultatea. Entuziasmată? continuă tata.

- Normal că e, răspunde mama aspru.

- Sunt. Tati, mergi azi la firmă?

- Da, din păcate. Știu că ar trebui să petrecem mai mult timp împreună, dar englezii au acceptat oferta și trebuie să susțin o conferință telefonică cu toți angajații mei și...

- E ok, tată. Nu-ţi fă griji.

Tata e șeful unei companii ce se ocupă de exploatarea mediului pe alte continente. E unul din cei care sunt împotriva defrișării. Și sunt mândră de el.

Mamei îi sună telefonul și se ridică ca să răspundă, scuzându-se. E Jenna Waters. Super. Un alt week-end petrecut cu ei. După ce închide, se apropie de mine cu un alt zâmbet arogant din colecția ei vastă. Tata a plecat, deci nu am șanse de refuz.

- Jenna a întrebat dacă vrem să ne petrecem week-end-ul la conac. Ea și Bob împlinesc 25 de ani de căsnicie. Nu e minunat? Suntem singurii invitați. A spus că invită numai apropiații.

După încântarea ei, îmi pot da seama că se simte foarte importantă fiind apropiată de cei din familia Waters.

- Așa că fuguţa, du-te și împachetează.
- Și dacă nu vreau să merg? spun eu vizibil enervată.

- Nu fii prostuţă. Desigur că vrei.

Oftez și urc grăbită la mine în cameră. Trântesc ușa și pot să o aud pe mama țipând de jos. Mă duc la biroul din fundul camerei și îmi scot jurnalul din dulapul încuiat. Încep să mat descarc pe foile mâncate de vreme, gândindu-mă la alte 100 de moduri de a-mi distruge mama. Țin acest jurnal de mai mult de 10 ani. Sunt genul de fată care chiar are nevoie de așa ceva și mă bucur că nimeni nu știe de existența lui. Închid jurnalul și încui dulapul.

- Gata cu criza adolescentină? Spune mama intrând în cameră.

- Nu ști să bați?

- E casa mea. Fac ce vreau. Uite ce e. Cât timp locuiești în casa mea, respecți regulile mele. Acum nu mai face mofturi și împachetează.

- Eu...eu...bine.

Mă resemnez din nou în fața mamei și îmi strâng hainele pentru mâine. După ce pleacă, îndes niște blugi și un tricou normal în secret pe lângă pantofii cu toc și fuste lungi și balerini. Încep să o detest pe femeia asta din ce în ce mai mult. Vorbește despre mine ca despre o povară. Alung gândurile rele și cobor la parter în jurul orei unsprezece.

- Gata? William, du-i bagajele în mașină, spune mama către șofer.

Will o ascultă, iar eu îl urmez ajutându-l cu bagajele.

- Bună dimineața, Becca! Ce faci? spune el când ieșim pe alee.

- Suport toanele mamei. Tu?

- La datorie. Iar mergeți la sofisticații ăia de Waters?

- Unde altundeva?

- Mă mir cum de nu ai răbufnit încă.

Și eu. Spun în gând astfel nimeni nu mă poate auzi. Will e unul din cei mai buni singuri prieteni ai mei. Are doar 23 de ani, deci îmi poate fi prieten. Desigur, mama nu e de acord cu prietenia noastră, dar mama nu e de acord cu nimic. În afară de Joshua, normal.

Urcăm toți trei în mașină și pornim spre un alt week-end 'magnific'.