Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 15

- Ce ai auzit. Care e problema ta, oricum? Întreb eu încercând să par neafectată de reacția lui.

Chiar nu mă așteptam să fie atât de supărat sau furios sau orice e el în momentul ăsta. Mă așteptam la maxim un ' Unde mergeți?', dar nu la asta. Vorbim de Harry, prințul nepăsător, aici.

- Care e problema...Care e problema mea? La naiba, am dormit în același pat aseară! Țipă el și față îi prinde o culoare roșie.

- Da, dar puteam să jur că dimineață aveai de gând să mă tachinezi ca întotdeauna!

- Oprește-te din a preseupune ce gândesc ceilalți! Faci asta de fiecare dată. Mă părăsești de fiecare dată. Și pentru cine, pentru idiotul de Louis?

- Eu te părăsesc? Eu? Tu, după fiecare contact al nostru, te prefaci că nu mă cunoști. Urlu eu și îmi mușc obrazul pe interior ca să mă abțin din plâns.

- Nu tu ai vrut asta? Tu mi-ai spus să mă prefac că nu ne-am cunoscut niciodată! Și ce, acum pentru că Josh te-a înșelat cu una, trebuie să sari pe Louis?

- Ce? Bineînțeles că nu. Spre deosebire de tine, Louis mă înțelege și mă ascultă.

- Prostii! Cine te ținea aseară în brațe când plângeai? Louis? Nu prea cred. Cred că ai pierderi de memorie dacă nu îți aduci aminte că eu eram acela. Am dormit cu tine în același pat, iar dimineață m-am trezit ca un dobitoc fără tine, exact ca în noaptea aceea.

- Nu amesteca acea noapte. A fost...A fost o greșeală! Țip și regret imediat ce am spus, dar el nu trebuie să știe asta.

- Poate a fost o greșeală, dar fără greșeala asta nu m-ai fi cunoscut nici pe mine, nici pe nenorocitul de Louis.

- Oh, da, tu, modestule! Nici nu știu cum să îi mulțumesc lui Dumnezeu că mi te-a adus în cale!

El își încleștează pumnii și pot să jur că are de gând să lovească ceva, dar nu o face . O bătaie în ușă se aude, iar eu aproape alerg spre clanță, dorindu-mi să scap de acest calvar odată și odată.

- Hei, Becky, ce fa..? Ce ai pățit? Întreabă Louis care se uită șocat la fața mea.

- Cred că glumești. Becky? Unde suntem, la grădiniță? Pufnește Harry și râde.

- A, bună, Harry. Zice Louis și se întristează puțin.

- Nu il lua in seama. Mergem? Intreb si imi iau jacheta.

- Mda, sigur. Spune Louis si ii arunca o privire acra lui Harry.

Mă îndrept spre ușa, dar înainte să o pot închide, Harry mă prinde de braț și afișează unul din zâmbetele lui enervante:

- Distracție plăcută și prin distracție mă refer să pornească stropitorile din parc. Spune și îmi închide ușa în nas.

Pufăi și îl urmez pe Louis jos. De unde știe Harry că mergem în parc? Imediat ce intrăm în mașină, simt nevoia să îmi cer scuze, chiar dacă nu am făcut nimic greșit.

- Îmi pare rău pentru mai devreme. Chiar nu știu ce l-a apucat. E doar Harry fiind Harry.

- Nu ai de ce să îți ceri scuze. Nu e vina ta. Știu cum poate fii Harry uneori. Spune și îmi oferă un zâmbet călduros.

- De când îl ști pe Harry? Întreb eu din pură curiozitate.

- Din clasa a doua. Nu a fost așa mereu. Obișnuiam să fim cei mai buni prieteni. Asta până la...incident. Șoptește și se încruntă puțin.

Bun, acum chiar sunt intrigată.

- Ce incident?

- Nu contează. A trecut. O să afli într-o zi, dar eu nu sunt persoana potrivită să îți spună această poveste.
Spune și se relaxează puțin.

Nu insist căci nu voi reuși să aflu de la el asta. Cel puțin nu în seara asta. Oare ce i-a făcut pe acești doi oameni să se schimbe? Harry să devină un misogin crud, iar Louis un sufletist așa cum e... Oare Louis a fost așa din totdeauna? Sper să aflu cât de curând posibil.

Când ajungem în parc, Louis așează o pătură în carouri mai în spate, păstrând o distanță considerabilă față de marea de oameni din fața noastră. Cu toții par să fii venit ca și cupluri, lucru ce mă face să mă simt și mai prost decât o făceam deja fiind singură aici cu Louis. Pe el nu pare să îl deranjeze, deci asta mă calmează puțin.

- Am făcut două sandvișuri cu roșii și brânza, am luat popcorn și suc de portocale. Puțin, știu. Spune și scoate alimentele enumerate din coșul de picnic.

- E perfect. Mulțumesc mult pentru tot. Îl liniștesc eu și îi ofer un zâmbet.

Roșeață din obrajii lui îmi amintește de Josh, dar șterg rapid gândul. Gândurile despre Harry ccontinuă să mi se repete în minte, amintindu-mi de cearta cu el. Nu am mai avut parte de o ceartă ca asta de ceva timp. Prezența lui Louis mă relaxează, dar nu îndeajuns. Harry a fost atât de nesimțit în seara asta. Să îmi spună că îl părăsesc de fiecare dată? Eu pe el? E nebun. E complet psihopat. Nu e ca și când ar vrea mai mult, nu? Nu?

Atunci când filmul începe, sunt plăcut impresionată de complexitatea acestuia. Pe tot parcursul, Louis mă întreabă despre familia mea și despre mine. Rămâne surprins când îi povestesc despre temperamentul mamei și despre modul în care am fost crescută și educată. Dacă nu i-aş fi povestit, nu și-ar fi dat seama. Sunt destul de bună la a-mi ascunde emoțiile și trăirile în fața oamenilor. Mă rog, asta până la Harry, care are o putere de a mă citi ca pe o carte deschisă. Totul se schimbă atunci când intervine Harry.

Louis îmi spune despre copilăria lui și studenția prin care a trecut. Are cinci surori mai mici, amănunt ce mă lasă mută preț de câteva clipe. Atunci când filmul se termină și toată mâncarea e gata, ne întoarcem la mașina lui.

- M-am simțit foarte bine azi. O mai facem o dată în altă zi? Spune acesta atunci când urcă cu mine spre cameră.

- Sigur. Și eu m-am simțit foarte bine. Mulțumesc. Ne vedem curând! Zic și preiau inițiativa, strângându-l într-o îmbrățișare.

E plăcut surprins și mi-o returnează, iar apoi se îndreaptă spre camera sa. Chiar m-am simțit bine. Nu credeam că o voi face așa de repede. Poate că nu l-am iubit așa mult pe Josh pe cum credeam. Poate că era vorba de rutină sau nevoie. Oficial sunt burlăciţă. Și chiar îmi place.

Deschid ușa care nu era încuiată și aprind lumina care e stinsă. Harry stă întins cu ochii închiși pe jos și cu o sticlă lângă el. Simt cum emoțiile mi se scurg pe podea și alerg terifiată spre el, ochii fiindu-mi deja umezi.

- Harry! Harry, trezește-te! Țip, dar nimic nu se întâmplă chiar dacă îl zdruncin. La naiba, trezește-te!

Hei, e prima oară când scriu aici și cred că a venit timpul să o fac. În primul rand vreau să vă mulțumesc pentru tot și să vă promit că de abia acum începe cartea cu adevărat. Da, voi dezvălui în curând despre ce incident e vorba. Cartea va avea în jur de 40 de capitole probabil sau mai mult.
Mai vreau să vă rog, în caz că nu citiți deja, să dați niște voturi și să citiți și cărțile prietenelor mele super talentate. Fiica șoferului lui Niall Horan de Didykutza care, apropo, e superbă și Doamne, are 7000 de views, dar și celelalte două cărți ale sale. Tot cărți foarte bune scrie și @Patry1612, așa că dați o fugă până la ele. Sunt mândră de ele :) Vă pup și ne vedem în next♡