Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 19

Mă îndrept grăbită spre acest hol ce pare nesfârșit și observ ușa a cărei cheie se mișcă dintr-o parte în alta. Cu siguranță aici a intrat Harry.

Trag de clanță sfioasă și am un șoc destul de puternic atunci când îl văd pr Harry trântit în pat cu privirea înghețată și expresia rece.

- Harry...Ce..ce s-a întâmplat acolo jos? Spun eu după câteva minute de tăcere.

El nu zice nimic, doar privește în gol. Am nevoie să știu cine e această persoană care îi frământă gândurile lui Harry. Ea e oare incidentul despre care vorbea Louis? Dacă ea l-a schimbat așa pe Harry...nu trebuie să fie o persoană prea cumsecade.

- Harry, te rog, vorbește-mi. Dacă nu mai vrei să fim...împreună, am nevoie să îmi spui. Continui și simt cum o lacrimă îmi pătează obrazul drept.

El se întoarce ca ars și vine spre mine. Îmi pune mâna în a lui și mă conduce spre pat. Ne așezăm și aștept să spună ceva.

- Să nu mai spui asta, Becca. Am nevoie de tine. Vrei să îți spun despre ea? Șoptește el și îmi mângâie mâna.

Aprob din cap și aștept bomba care știu că va veni, într-un fel sau altul.

- Sarah... Sarah e fosta și singura mea iubită, până acum. Zâmbește și inima îmi sare puțin. A murit anul trecut.

Ochii mi se măresc și pur și simplu nu am cuvinte. Bănuiam că a avut o legătură emoțională cu ea, dar nu mă așteptam ca ea să moară.

- Harry, îmi pare așa rău. Nu știam. Dacă nu vrei să continui...spun eu.

- Nu, simt nevoia să îți povestesc. Trebuie să știu ce crezi despre asta. Mă întrerupe el. Vreau să știu ce vei crede despre mine după ce îți voi povesti.

Mă surprind cuvintele lui, dar ascult în continuare.

- Ne-am cunoscut la liceu. Ea era fata cea nouă, iar eu un tocilar. Cum a intrat în clasă, am crezut că văd un înger. Era așa frumoasă în ochii mei. Păcat că unii îngeri au aripi negre. Am început să ieșim, imediat ce am prins curaj și am invitat-o în oraș. Am iubit-o. Doamne, cât am iubit-o. A fost prima mea iubire adevărată.

Se oprește puțin și cred că văd niște lacrimi cum se adună la colțul ochilor săi, dar pare să își revină. Povestea deja îmi frânge inima.

- Până am aflat că mă înșela cu nimeni altul decât cel mai bun prieten. Louis.

Împietresc la vorbele lui. Acum se leagă așa multe. Antipatia lui Harry față de Louis, gelozia, totul. Nu pot să cred că Louis a făcut asta. Glasul lui Harry e schimbat, de la durere, la furie profundă.

- Desigur că nenorocitul a căutat scuze, mi-a cerut să îl iert și a spus că nu a putut rezista tentației. Că e prea frumoasă. M-am dus după ea, dar a spus că Louis e cel pe care îl vrea, nu eu. Scuipă el cuvintele cu dezgust în voce. Până în seara în care am încercat ca un idiot să lupt pentru ea, o cauză pierdută, să lupt pentru dragoste.

Urc scările câte doua odată și merg spre terasă. E cu el, știu asta, dar trebuie să știe cât o iubesc de mult. Ajung în fața ușilor glisante și îi văd sprijiniți de balustradă. Ea râde, iar el îi șoptește ceva la ureche.

- Sarah! Strig eu și îi întâlnesc privirea.

Ea îngheață atunci când mă vede și privirea albastră i se transformă într-un gri metalic.

- Ce vrei, Harry? Lăsă-mă în pace! Țipă ea și îl strânge pe Louis de braț.

- Te iubesc, Sarah! Te iubesc așa mult, Sarah! Te rog, întoarce-te la mine. Mă milogesc eu.

- Ești obsedat! Ce nu înțelegi că îl iubesc pe Louis? Nu te iubesc, Harry. Trăiește-ţi viața și uită-mă! Mai strigă ea o dată și îmi rănește inima, frângându-mi-o. Iubitule, spune-i să plece!

Se uită îngrijorată la Louis care se așează în fața sa și mă poftește din priviri afară. Mai fac un pas spre ea, fără să-l bag în seamă pe Louis. Ea se dă în spate, parcă speriată de mine, prea în spate și alunecă pe balustradă, scoțând un țipăt ascuțit.

- Am crezut că o să mă sinucid în ziua aia. Privind-o cum cade, mi-a luat 3 luni de psihoterapie și medicamente să mă recuperez.

Plânge acum. Harry chiar plânge cu lacrimi mari și dureroase care îmi ard sufletul. Eu suspin odată cu el și îl țin strâns în brațe. A trecut prin atât de multe.

- Era o cauză pierdută. Eram îndrăgostit de o persoană care nu avea inimă cu care să poată iubi. Normal că Louis spune că pe el chiar l-a iubit cu adevărat, dar știu că era altul din jocurile ei bolnave. Seducea și apoi te părăsea.

- E ok, Harry. A trecut. Îl alin eu și îmi trec mâna prin buclele sale.

- Nu va trece niciodată. Spune și se desprinde din îmbrățișare. Eu am omorât-o, așa-i? E vina mea.

- Ce? Cum poți spune asta? Nu e vina ta, ea...Îl întrerup eu oripilată. Cum poate crede așa ceva?

- De aia te-am respins la început. Mi-a fost frică să mă îndrăgostesc. Dar acum m-am îndrăgostit, Becca și nu vreau să fii victima mea exact cum a fost și Sarah. Suspină el, dar lacrimile încetează.

- Harry, nu spune asta. Nu sunt victima ta și nici ea nu a fost. A fost un accident cum a căzut.

Cum poate crede asta? O victimă? Nu e vina lui. El doar a iubit pe cine nu trebuia. Și acum s-a îndrăgostit pentru prima oară de când cu asta. Îi înțeleg teama. Îmi pot imagina cum e să iubești o asemenea persoană. Și eu credeam la început că Harry e așa, dar acum m-am îndrăgostit de el. Trecutul lui nu m-a afectat, nu mi-a schimbat părerea despre acest om minunat din fața mea. Vreau să fiu cu el, mai mult decât orice . Și nimic nu ne va mai sta în cale. Vreau să fiu persoana care îl face să zâmbească, să simtă lucruri frumoase, nu să îl rănesc. Nu am să îl părăsesc niciodată.

- Și eu m-am îndrăgostit, Harry. Numai de tine  și nu te voi face să suferi vreodată. Spun eu, iar el își ridică privirea.

Un zâmbet mic îi înseninează expresia și ochii săi injectați sclipesc. Își lipește buzele reci de ale mele, iar eu le primesc înfometată. Ne sincronizăm perfect și îi simt gustul dulce invadându-mi gura. Mă urc în poala lui și îmi îngrop degetele în părul său, simțind cum durerea noastră se vindecă la fiecare atingere.

Sunt a lui, iar el e al meu. Și ne completăm reciproc în cel mai frumos mod posibil.