Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 28

Vreau să mă opresc, dar nu pot. Te rog, vreau să mă opresc. Îl împing cu mâinile, dar nu se clinteşte, ci mă strânge mai tare. Spun singurul lucru care l-ar face să se oprească.

- Harry, mă doare.

Am avut dreptate pentru că el face câțiva pași înapoi și privește în altă parte. Buzele lui au luat foc, iar respirație îi e sacadată. Pun pariu că arat și eu la fel.

- Iartă-mă, Becca. Pentru tot. Pentru că ți-am citit jurnalul, pentru că am plecat și pentru sărut. Aveam nevoie de acest sărut. Sunt sigur că amândoi aveam. Știu că ți-am lipsit, pentru că și tu mi-ai lipsit mie enorm de mult. A fost ca și când ai fi plecat cu tot cu inima mea. Știu că și ție ți-a fost dor de mine. Chiar dacă te-ai împăcat cu el și ai făcut o mare greșeală, eu nu aș fi făcut asta. Dar o să trec peste, tocmai, pentru că tu ești lucrul la care țin cel nai mult pe lumea asta.

Sunt gata să îl întrerup, chiar dacă nu știu ce să zic și știu că are dreptate. Și el a plecat cu inima mea. Am făcut schimb de suflete, doar că sufletul lui nu își are locul în mine. Durerea...nu își are locul în mine. Iar când am avut sufletul lui, singurul sentiment prezent a fost durerea. Universul ne-a făcut să ne întâlnim astăzi, ca sufletele noastre să se întoarcă acasă. Deschid gura, dar el își așază degetul pe buzele mele, trimițând alți fiori prin venele mele.

- Nu mă întrerupe. Lasă-mă să termin. Suntem abia la început, Becca. Sunt nou în asta, după incident...nu am mai avut de a face cu cineva ca tine. Chiar te plac și nu vreau să te pierd. Am greșit, dar toți greșim la început, nu-i așa? Mi-am învațat lecția. Te rog, iartă-mă. Spune și ochii îi sclipesc.

Nu știu ce să fac. Are dreptate, suntem la început, dar am siguranța că nu va mai repeta greșeala în continuare? Nici eu nu am fost o iubită perfectă și m-am împăcat cu Josh, dar am făcut-o pentru că el m-a părăsit. Sau eu l-am părăsit? Capul îmi bubuie și nu știu ce să fac. Asta e ultima oară când fac asta. Ultima șansă. E alegerea lui cum o folosește, eu doar i-o ofer. M-am atașat prea mult de el și risc să îl pierd, iar dacă vom face din nou schimb de suflete, îmi voi petrece viața în cel mai urât mod posibil.

- Te rog, spune ceva, iubito. Șoptește rugător.

Ști ceva? Mai dă-o naiba! Nu pot să îi rezist. Jalnică.

- Vino aici. Îmi deschid brațele, iar fața i se luminează și mă strânge cu plăcere.

- Mulțumesc, mulțumesc. Gata cu certurile. Spune în timp ce îmi îngrop, după atâta timp, capul în umărul lui.

- Promite-mi că e ultima oară când mă mai părăsești. Îi zic și vorbesc foarte serios.

- Doar dacă și tu promiți același lucru. Mi-o întoarce el.

- Promit. Spun și îl privesc în ochi, ca să poată simți sinceritatea cu care vorbesc.

- Promit. Îngână, păstrând contacul vizual.

De ce sunt așa fericită? Nu ar trebui. Sau poate că da? Capul meu e varză, rău. Un mic amănunt revine ca o palmă mintală pentru Becca din capul meu care sare ca o idioată de fericire.

-Harry, ce facem cu Josh? Întreb și reacția lui se schimbă.

- Îl...ști tu, iubești? Întreabă extrem de stresat.

- Nu, normal că nu! A fost o reacție tâmpită la faptul că plecasei spunând că te duci la Lexi. M-a durut, să ști.

- Știu. Tocmai de aia am spus-o.

Își dă seama de prostia pe care a zis-o și se corectează, înainte să îl pot plesni.

- Adică , nu am vrut să spun aia. Nu vreau să ne certăm. Ne întoarcem la Josh și celelalte probleme mâine. Spune și mă mângâie pe obraz cu un zâmbet cald pe față.

Are dreptate, să fiu sinceră. Nu sunt probleme chiar atât de mari, având în vedere profunzimea cuvintelor lui de până acum și adâncimea gropiţelor minunate din obrajii lui roșii. Mă holbez din nou. Cum am ajuns în situația asta după trei săptămâni ca cele care au trecut? Cred că pot considera că s-a revanșat.

- Acum...șoptește senzual aproape de lobul urechii mele, distrugându-mi fiecare neuron în parte. Îmi place cum îți vine tricoul meu.

Sunt roșie din cap până în picioare, iar obrajii o să explodeze curând într-o avalanșă de culoare. Argh, nu puteam să fiu și eu mai respectabilă?

- Dar nu îmi plac cearcănele tale. Spune și mă privește cu ... părere de rău în ochi.

- Nici mie ale tale. Și miroşi a tutun și alcool. Nu îmi place când bei, iubitule.

- Of, cuvântul ăla din nou! Tu stând așa, aproape dezbrăcată, în fața mea spunându-mi iubitule... Șoptește și îl văd cum se delectează privindu-mi trupul.

- Nu vreau să îți stric visele, dar ar cam trebui să mă îmbrac. E cam frig. Scot eu o scuză la nimereală, ca să scap de privirile lui ucigătoare.

Oftează și îi simt ochii pe mine atunci când mă întorc cu spatele la el și scot pantalonii pufoși din șifonier.

- Se numesc fantezii, iubito. Dar merge și cu pantalonii ăștia pufoși. Pot să mă adaptez. Izbucnește în râs și eu fac la fel după atâta timp.

Scuze, scuze, scuze. Scuze. Chiar trebuia să postez, dar am avut mult de învățat, vă rog să mă înțelegeți. Mulțumesc din suflet pentru cele 8K. Realizați că am făcut 2 mii în două zile nu? God. Nu vă merit. Mă iertați că nu am postat mai devreme? Vă roooog *puppy face*. Mulțumesc încă o dată și sper că ne vedem mai încolo sau mâine cu alt capitol. I send you love♥

P.S. Cartea se va finaliza în jurul lunii noiembrie. Sper :)