Victima ( F.F.-Harry Styles)

Capitolul 35

Am intrat în baie cu geamantanul micuț pe care îl luasem pentru zilele următoare. Îmi scot periuța și pasta din buzunar și mă spăl de două ori și apoi fac un duș rapid, vrând să economisesc timp. Chiar am nevoie de o baie cu spumă, dar curiozitatea fierbe în mine și mor să aflu ce i-a trecut prin cap lui Harry. Las lama să își facă treaba pe picioarele mele, după care mă învelesc în prosopul pufos. Îmi iau o rochie până la genunchi, roșie, știind că Harry are o slăbiciune atunci când mă vede îmbrăcată în această culoare. E lungă până la genunchi, cu mânecă trei sferturi și o fundiţă de catifea la decolteu.

Îmi pieptăn părul acum prea lung și îl las să cadă în valuri pe spate. Scot dresurile negre și pantofii de aceeași culoare și le adaug ținutei. Gata. Cred că sunt gata. Ies din baie și îmi aduc aminte că Harry a spus să mă îmbrac gros, așa că îmi pun blăniţa din cuier pe umeri. Când îmi întorc capul, îi observ privirea lui Harry studiindu-mă din cap până în picioare cu buzele întredeschise. De ce face mereu asta? Dacă nu aș si acaparată de curiozitate l-aş lăsa să continue, dar simt cum o să leșin dacă nu îmi spune mai repede.

- Mergem? Spun roșiind și pun mâna pe clanță.

- Mhm. Privirea lui încă mă urmărește, dar se ridică și își ia telefonul de pe masă înaintând spre mine.

Deschide ușa, dar nu o mai încuie de data asta. Intrăm în lift și aștept ca el să apese pe parter însă atinge butonul pe care este afișată cifra 10.

- Harry, unde mergem? Trebuie să îmi spui, m-am îmbrăcat prea elegant? Îl întreb, puțin derutată. Dacă mergem să vorbim cu administratorul blocului, nu vreau să arăt ca și cum aș merge la o petrecere.

El nu răspunde, doar rânjește cu gropiţe adânci și îmi ia mâna într-a lui. Liftul scoate un sunet ca un bipăit și ușile se deschid. Holul are câteva apartamente și aștept să intrăm pe ușa unuia dintre ele. În schimb, Harry urcă scările rămase, iar derutarea mea se accentuează. Unde mergem? În fața noastră se află o ușă din fier și eu sunt din ce în ce mai nebună să aflu ce naiba se întâmplă.

Harry râde când îmi observă expresia și deschide ușa.

- Ta da! Zice el fericit arătând spre cameră.

Stau în fața unei camere cu geamuri doar din sticlă prin care luminițele New York-ului se văd minunat. O canapea pufoasă e așezată în mijloc cu petale de trandafiri și o masă plină de bunătăți lângă cu o sticlă de ceva ce pare a fi șampanie. Se vede o panoramă a New York-ului incredibilă, iar faptul că înconjoară tot locul îți taie respirația. Nu am cuvinte.

- Deci? Ce părere ai? Întreabă probabil curios de reacția mea.

- Harry..Eu...Ce sunt toate astea? Îi răspund cu o întrebare, căci nici măcar nu știu de ce suntem aici.

- Păi, cred că e un fel de întâlnire sau ceva. E modul meu de a spune bine ai revenit. Mă luminează el și îmi ia fața între palmele sale.

- E minunat. Mulțumesc.

Îmi duc buzele la obrazul lui și pun acolo un mic sărut. El zâmbește satisfăcut și mă invită din priviri la masă. Chiar e minunat. O întâlnire cu Harry? Asta chiar nu e ceea ce așteptam. Știam că va fi ceva frumos, pentru că toate sunt frumoase când este el aici, dar chiar nu mă așteptam la o întâlnire. Și mai ales așa, cu petale de trandafiri și chestii siropoase. Se pare că am descoperit romanticul din relația noastră.

Ne așezăm la masă și începem să savurăm sandvișurile. Da, sandvișuri. Râd puțin, știind că el le-a făcut. Băiatul astăsta știe să gătească sandvișuri foarte bune, ce pot să spun. Ei bine, se pare că am descoperit și bucătarul dintre noi. Totuși, pâinea e integrală cu semințe, iar înăuntru se află un fel de brânză, cred? Habar nu am, dar chiar e bun. Observ desertul ceva mai încolo, constituit dintr-un tort de ciocolată. Miam.